În acest articol, ne vom adânci în lumea fascinantă a lui Xilogravură, explorând diversele sale fațete și analizând impactul său în diferite domenii. De la relevanța sa istorică până la influența sa asupra societății actuale, Xilogravură a devenit un subiect de mare interes pentru savanți, cercetători și curioși deopotrivă. Printr-o abordare multidisciplinară, vom aborda importanța acesteia în domenii precum știință, cultură, tehnologie și politică, printre altele. De asemenea, vom examina evoluția sa în timp și potențialul său de a modela viitorul. Xilogravură este un subiect de mare relevanță și suntem încântați să aprofundăm în studiul și analiza sa în cursul acestui articol.
Xilogravura sau xilografia (din greacă xylon = lemn) reprezintă arta de a grava lemnul și rezultatul ei, reprezentat de gravura în lemn.
Aceeași denumire desemnează și tehnica de imprimare multiplicată cu matrițe din plăci de lemn moale și dens (păr, merișor), care sunt săpate, scobite sau gravate. Pentru tipărire, cerneala acoperă zonele rămase în relief, de unde este transpusă pe suportul final, de obicei hârtie sau mătase.
După cum a rezultat placa prin tăierea (longitudinală sau transversală) a lemnului, xilogravura este de două categorii:
Primele stampe au fost xilogravuri. În Europa, primele xilogravuri au fost semnalate documentar în secolul al XII-lea, dar în China imprimarea cu plăci gravate în lemn era practicată încă din Antichitate.
În Transilvania încă de la sfârșitul sec. XVII sau începutul sec. XVIII s-a dezvoltat arta de a produce în serie icoane pe hârtie și imagini simbolice sau decorative prin xilogravură. Tehnica xilogravurilor consta mai întâi din gravarea în lemn de păr sau de măr a unui tipar, după care, cu o singură ungere tiparul imprima clar 12-15 stampe. Cerneala pentru tipărire se prepara din chindruț, negru de fum, și ulterior imprimării xilogravura putea fi colorată liber, ceea ce diferenția între ele exemplarele aceluiași tiraj.