În zilele noastre, Abundența elementelor chimice este un subiect pe buzele tuturor. Importanța Abundența elementelor chimice a crescut de-a lungul anilor, devenind un punct cheie în diverse domenii ale societății. Fie în politică, economie, știință, sănătate, cultură și multe alte aspecte, Abundența elementelor chimice și-a asumat un rol relevant care nu poate fi trecut cu vederea. Acest articol își propune să aprofundeze diferitele aspecte legate de Abundența elementelor chimice, analizând impactul acestuia, provocările sale și posibilele sale implicații pentru viitor. Prin acest articol, vom căuta să abordăm din diverse perspective importanța Abundența elementelor chimice astăzi și proiecția sa în următorii ani.
Abundența unui element chimic este o mărime ce arată proporția acelui element într-un mediu dat. Astfel, în cazul mediului terestru, indicatorul se numește abundență naturală. În cazul întregului Univers, proporția elementelor chimice în materia cosmică se deduce prin stabilirea mediei proporțiilor acestora în Soare, meteoriți, Pământ, Lună, stele, nebuloase, raze cosmice etc. și se obține abundența cosmică relativă adică numărul de atomi ai unui element ce revin la un anumit număr de atomi ai elementului de referință (de obicei, la 106 atomi de siliciu).
În general, cu toate că unele corpuri cerești pot avea o compoziție chimică ieșită din comun, deviația compoziției chimice a acestora de la această medie poate fi explicată.
Hidrogenul este elementul cel mai abundent în Cosmos, fiind secondat de heliu; apoi urmează elementele mai grele, abundența acestora scăzând exponențial cu greutatea atomică (masa lor nu reprezintă însă decât câteva sutimi din masa totală). Curba ce exprimă abundența relativă a elementelor în funcție de numărul atomic Z prezintă maxime secundare. Abundența elementelor este explicată prin condițiile de formare a elementelor în reacțiile termonucleare din stele.
Deficitul de elemente ușoare (hidrogen, heliu) în cazul Pământului și meteoriților se poate explica prin masa mică a acestor aștri, care nu pot reține gazele ușoare. Deficitul de metale în stelele din populația a II-a se poate explica prin formarea timpurie a acestor stele, când mediul interstelar era sărac în elemente grele, acestea sintetizăndu-se ulterior în interiorul stelelor.
Abundența observată pentru diferitele elemente constituie o probă de bază pentru verificarea teoriilor privind formarea elementelor chimice, ca și pentru aceea a teoriilor cosmologice.
Z | Elementul | Simbolul | A | Abundența |
---|---|---|---|---|
1 | Hidrogen | 1 | ||
2 | Heliu | 4 | ||
3 | Litiu | 7 | ||
4 | Beriliu | 9 | ||
5 | Bor | 11 | ||
6 | Carbon | 12 | ||
7 | Azot | 14 | ||
8 | Oxigen | 16 | ||
9 | Fluor | 19 | ||
10 | Neon | 20 | ||
11 | Sodiu | 23 | ||
12 | Magneziu | 24 | ||
13 | Aluminiu | 27 | ||
14 | Siliciu | 28 | ||
15 | Fosfor | 31 | ||
16 | Sulf | 32 | ||
17 | Clor | 35 | ||
18 | Argon | 40 | ||
19 | Potasiu | 39 | ||
20 | Calciu | 40 | ||
21 | Scandiu | 45 | ||
22 | Titan | 48 | ||
23 | Vanadiu | 51 | ||
24 | Crom | 52 | ||
25 | Mangan | 55 | ||
26 | Fier | 56 | ||
27 | Cobalt | 59 | ||
28 | Nichel | 58 | ||
29 | Cupru | 63 | ||
30 | Zinc | 64 | ||
35 | Brom | 79 | ||
36 | Kripton | 84 | ||
37 | Rubidiu | 85 | ||
38 | Stronțiu | 88 | ||
39 | Ytriu | 81 | ||
40 | Zirconiu | 90 | ||
50 | Staniu | 120 | ||
51 | Stibiu | 121 | ||
52 | Telur | 130 | ||
53 | Iod | 127 | ||
54 | Xenon | 132 | ||
55 | Cesiu | 133 | ||
56 | Bariu | 138 | ||
76 | Osmiu | 192 | ||
77 | Iridiu | 193 | ||
78 | Platină | 195 | ||
79 | Aur | 197 | ||
80 | Mercur | 202 | ||
81 | Taliu | 205 | ||
82 | Plumb | 208 | ||
83 | Bismut | 209 | ||
90 | Thoriu | 232 | ||
92 | Uraniu | 238 |