Afinitate pentru electroni
În lumea de astăzi, Afinitate pentru electroni a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru o mare varietate de oameni. Fie din cauza impactului său asupra societății, a relevanței sale istorice sau a influenței sale asupra culturii populare, Afinitate pentru electroni a stârnit curiozitate și dezbatere printre experți și fani deopotrivă. De-a lungul anilor, Afinitate pentru electroni și-a demonstrat capacitatea de a genera discuții și reflecție în diferite contexte și discipline, devenind un punct cheie în înțelegerea și analiza diferitelor aspecte ale vieții moderne. În acest articol, vom explora diferite fațete ale Afinitate pentru electroni și impactul său astăzi, cu scopul de a înțelege importanța acestuia și implicațiile pe care le are pentru societatea noastră.
Afinitatea pentru electroni reprezintă cantitatea de energie schimbată (degajată sau consumată) de un atom izolat în stare gazoasă, care acceptă un electron pentru a se transforma în anion (ion negativ).
- X + e− → X− + energie
Utilizări
Această proprietate este măsurată doar pentru atomii și moleculele în stare gazoasă, deoarece în starea de lichid și solid, nivelele de energie ar fi schimbate din cauza contactului cu alți atomi sau molecule. O listă a afinităților pentru electroni a fost folosită de Robert S. Mulliken pentru dezvoltarea unei scale de electronegativitate. Astfel, scala Mulliken pentru electronegativitate este definită în funcție de afinitatea pentru electroni și energia primară de ionizare a atomului respectiv implicat într-o legătură chimică.
Vezi și
Referințe
- ^ IUPAC, Compendium of Chemical Terminology, Ed. a 2-a („Gold Book”) (1997). Versiune online: (2006-) „Electron affinity”.
- ^ Robert S. Mulliken, Journal of Chemical Physics, 1934, 2, 782.
- ^ Modern Physical Organic Chemistry, Eric V. Anslyn and Dennis A. Dougherty, University Science Books, 2006, ISBN 978-1-891389-31-3
- Constantin D. Albu, Maria Brezeanu, Mică enciclopedie de chimie, Editura Enciclopedică Română, 1974, p 39
- Linus Pauling, Chimie generală, Editura Științifică, București, 1972
|
Acest articol despre chimia anorganică este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |