În lumea de astăzi, Arin a devenit un subiect constant de conversație. Pe măsură ce societatea avansează, importanța lui Arin devine din ce în ce mai evidentă în diferite aspecte ale vieții de zi cu zi. De la locul de muncă la cel personal, s-a demonstrat că Arin are un impact semnificativ asupra modului în care oamenii interacționează între ei și asupra modului în care se desfășoară diferitele situații. De-a lungul anilor, Arin a generat dezbateri și reflecție și s-a dovedit a fi un subiect relevant în contextul actual. Acest articol va explora diferite perspective asupra Arin și va analiza influența acestuia în diferite domenii ale vieții moderne.
Arinul (Alnus) este un gen taxonomic de plante, din ordinul Fagales, familia Betulaceae, care pot fi arbuști sau arbori, ce cresc de obicei pe malul apelor. Plantele au frunze căzătoate, alterne, ovate sau subrotunde, cu vârf obtuz, trunchiate pe margine, întregi spre bază, în rest neregulat dințate sau lobulate. Florile masculine, grupate în amenți lungi, și cele feminine, grupate în amenți mici, ovali, sunt polenizate de către vânt. Bracteele lignificate ale amenților feminini — care se deschid la maturitate lăsând semințele sa cadă — rămân pe ramuri după căderea fructelor (nucule) ca niște conuri de conifere. În România este întâlnit frecvent arinul negru.
Caracterere generale, arie de răspândire
Arinii din Europa centrală sunt periclitați de o ciupercă Phytophthora alni care atacă rădăcinile plantei. Polenul arinilor este un alergen moderat, el poate declanșa alergii încrucișate cu polenul mesteacănului.
Rădăcinile arinilor prezintă nodozități, unde trăiesc asemenea leguminoaselor, în simbioză cu planta, bacterii fixatoare de azot (Frankia alni). Speciile de arin cenușiu și negru (A. incana și A. glutinosa) trăiesc în mediile umede sau pe malul apelor, pe care le apără de eroziune.
Cele 35 specii de arini trăiesc răspândiți în emisfera nordică din America de Nord la est de meridianul 115 și Euroasia, o excepție o prezintă arinul (Alnus jorullensis), care poate fi întâlnit în Anzii Cordilieri din America de Sud.
Sistematică
Alnus acuminata Kunth in F.W.H.von Humboldt, J.A.A.Bonpland & C.S.Kunth, Nov. Gen. Sp. 2: 20 (1817).
Alnus viridis (Chaix) DC. in J.B.A.M. de Lamarck & A.P. de Candolle, Fl. Franç. 3(3): 304 (1805). - anin de munte, liliac de munte
Bibliografie
Peter Schütt (Hrsg.): Lexikon der Forstbotanik. Landsberg/Lech: ecomed 1992, ISBN 3-609-65800-2, S. 35.
A. Callier: Alnus Formen der europäischen Herbarien und Gärten. In: Mitteilungen der Deutschen Dendrologischen Gesellschaft, Nr. 27, 1918, S. 39–184.
Jost Fitschen: Gehölzflora. Bearbeitet von Franz H. Meyer, 10. überarbeitete Auflage, Heidelberg - Wiesbaden: Quelle und Meyer, 1994, S. 31-1 bis 31-4, ISBN 3-494-01221-0
H. G. Schlegel: Allg. Mikrobiologie, 7. Aufl., 339, Thieme, Stuttgart, 1992