În acest articol vom aborda subiectul Biserica unitariană din Maiad, o problemă de actualitate care a stârnit un mare interes și dezbatere. Biserica unitariană din Maiad a făcut obiectul unor studii, analize și reflecții din partea experților în domeniu, precum și a persoanelor interesate să înțeleagă mai bine impactul și amploarea acestuia. De-a lungul anilor, Biserica unitariană din Maiad a evoluat și a căpătat diferite nuanțe, făcându-l o chestiune extrem de complexă și multidimensională. În acest sens, este crucial să se aprofundeze aspectele sale cele mai relevante, implicațiile și posibilele repercusiuni la nivel individual și colectiv. În acest articol, ne vom adânci în universul lui Biserica unitariană din Maiad, abordând multiplele sale fațete cu scopul de a oferi o viziune cuprinzătoare și îmbogățitoare asupra acestui subiect atât de relevant astăzi.
Biserica unitariană | |
Poziționare | |
---|---|
Localitate | sat Maiad; comuna Gălești |
Țara | România |
Adresa | 84 |
Edificare | |
Data finalizării | sec. XIV - XVIII |
Clasificare | |
Cod LMI | MS-II-m-A-15715 |
Cod RAN | 116910.01 |
Modifică date / text |
Biserica unitariană din Maiad este un monument istoric aflat pe teritoriul satului Maiad, comuna Gălești. În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 116910.01.
Maiad (în maghiară Nyomát) este un sat în comuna Gălești din județul Mureș, Transilvania, România. Prima atestare documentară este din anul 1513, sub numele de Monyath.
Locuitorii satului erau catolici, dar după Reforma protestantă congregația a fost împărțită între reformați și unitarieni. În urma deciziei din 1634, unitarienii, majoritari, au primit biserica medievală, în timp ce reformații au construit lângă ea o biserică de lemn.
Biserica este situată în mijlocul satului, o clădire din secolul al XIV-lea, orientată est-vest, cu sanctuar semicircular. La sud-vest de biserică există clopotniță din lemn, construită în secolul al XVIII-lea.
Interiorul bisericii era acoperit cu fresce, dintre care astăzi există doar fragmente pe pereții de est și sud ai navei. Nava este acoperită cu un tavan din lemn casetat din secolul al XVIII-lea (1735), cu următoarea inscripți pe caseta din mijloc: „Hoc opus sic bonum et acceptu cora salvatore nosro Deo. 1 Tim. 2.w 3. Votum Parochi Joh Halmagyi et curatr Georgii Markodi Civiumque Eccl Peth Nagy, S. Mich Sos, Andr Kadar, Peth Nagy I Georgii Killyen, Nicolai Kovacs, Georg Cseh, Martini Csaki, Relictae Petri Jakab.”
Există un arc de triumf semicircular între navă și sanctuar, pe peretele de nord al căruia se află un parapet din zidărie, care poartă inscripția: „Az egy igaz Isten és a Jézus Krisztus tiszteletére tsináltatta Szombatfalvi Georgy A. D. 1695 Die 18 May”.
|