În zilele noastre, Calorimetrie a devenit un subiect de mare relevanță în toate domeniile societății. De la impactul său asupra economiei până la influența asupra culturii și a mediului, Calorimetrie a câștigat o importanță semnificativă în viața de zi cu zi a oamenilor. Prin urmare, este esențial să ne aprofundăm în studiul și analiza Calorimetrie pentru a înțelege pe deplin implicațiile și repercusiunile sale în societatea noastră actuală. În acest articol, vom aprofunda în diferite aspecte legate de Calorimetrie, explorând originile, evoluția, impactul și posibilele soluții pentru a face față provocărilor pe care le reprezintă.
Calorimetria este știința măsurării căldurii degajate sau absorbite în diferite fenomene fizico-chimice ca transformări de stare, reacții chimice (inclusiv cele de metabolism), conducție electrică etc. Denumirea vine de la cuvintele calor ("căldură" în latină) și metron ("măsurare" în greacă). Savantul scoțian Joseph Black este considerat fondatorul calorimetriei. Pentru măsurări practice ale căldurii emise este folosit aparatul numit calorimetru.
Calculul calorimetric e bazat pe egalitatea dintre căldura cedată și cea primită. Deoarece cantitatea de căldură pe care o poate primi sau ceda un corp este o formă de energie, ca unitate pentru măsurarea ei în sistemul international SI se folosește joulul. Cantitatea de căldură de 1 joule este echivalentă cu lucrul mecanic efectuat de o forță un newton pe distanța de 1 m. Adică 1 joule = 1N × 1m.
S-a constatat că două corpuri de aceeași masă dar formate din substanțe diferite au nevoie de energie diferită pentru a-și ridica temperatura cu 1 °C.
În sistemul internațional SI, căldura specifică se măsoară în J/kg·K.
Produsul dintre masa “m” a unui corp și căldura lui specifică “c” se numește “capacitate calorică” și se măsoară în jouli pe Kelvin (J/K). Notând capacitatea calorică “C”, se poate scrie : C = c · m, în jouli pe Kelvin
La baza metodelor de măsurare utilizate în calorimetrie stau trei principii calorimetrice