Conacul Zichy din Voivodeni

În lumea de astăzi, Conacul Zichy din Voivodeni a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru un spectru larg de oameni. Atât la nivel personal, cât și profesional, Conacul Zichy din Voivodeni generează dezbateri, discuții și reflecție datorită impactului său asupra societății. În acest articol, vom explora diferite aspecte legate de Conacul Zichy din Voivodeni, de la originile sale istorice până la influența sa asupra prezentului. În plus, vom analiza diferitele perspective și opinii care există în jurul Conacul Zichy din Voivodeni, cu scopul de a oferi o viziune cuprinzătoare și îmbogățitoare asupra acestui subiect.

Ansamblul conacului Zichy
Poziționare
Coordonate46°42′09″N 24°37′38″E / 46.702364°N 24.627184°E ({{PAGENAME}})
Localitatesat Voivodeni; comuna Voivodeni
ComunăVoivodeni
Țara România
AdresaStr. Principală 160
Edificare
Data finalizăriisec. XVIII
Clasificare
Cod LMIMS-II-a-A-16068
Aripa mai lungă, amplasată pe o terasă abruptă a pârâului Luţ
Capitelurile corintice ale coloanelor din piatră sculptată care susțin porticul

Conacul Zichy din Voivodeni este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul satului Voivodeni, comuna Voivodeni.

Istoric și trăsături

Ansamblul conacului din Voivodeni este compus din două clădiri separate, cu caracter diferit: o aripă cu axa longitudinală nord-sud, cu un cerdac cu arcade semicirculare pe fațada dinspre curte și o clădire cu planimetrie dreptunghiulară, având un portic clasicizant cu coloane.

Corpul cu arcade semicirculare pare a fi clădirea mai veche a ansamblului, datând din secolul al XVIII-lea. Pe harta topografică militară austriacă din 1769–1773 apare deja o clădire lungă pe locul conacului, care este identică, probabil, cu corpul existent și astăzi.

Clădirea principală a conacului este, pe baza caracteristicilor de stil, una mai nouă, reconstruită la începutul secolului al XIX-lea. Acest corp central, acoperit cu o șarpantă în două ape, dispune pe fațada de sud de 7 axe, în cea din mijloc fiind situată intrarea principală a clădirii, accentuată de porticul de factură clasicizantă.

Note

  1. ^ „Institutul Național al Patrimoniului - Lista Monumentelor Istorice”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Bibliografie

  • Ion Dorin Narcis, Castele, palate și conace din România, editura Fundației Culturale Române, București, 2001 ISBN 973-577-320-1.
  • József Biró, Erdélyi kastélyok, Budapest .

Galerie de imagini