Conciliul Vatican II

În acest articol, ne vom adânci în lumea captivantă a lui Conciliul Vatican II, explorând multiplele sale fațete, impactul și importanța în diferite domenii. De la origine până la evoluția sa de-a lungul anilor, Conciliul Vatican II a captat atenția și interesul diverșilor oameni, experți și entuziaști. Printr-o analiză detaliată și îmbogățitoare, vom descoperi modul în care Conciliul Vatican II a influențat societatea, cultura și economia, oferind o perspectivă unică și perspicace asupra relevanței sale astăzi. Cufundați-vă în această călătorie fascinantă care ne va conduce să înțelegem în continuare impactul Conciliul Vatican II și rolul său în lumea contemporană.

Procesiune mare a Părinților participanți la Conciliu, la Catedrala "Sf. Petru"

Conciliul Vatican II (în latină Concilium Vaticanum secundum) a fost al XXI-lea conciliu ecumenic din istoria Bisericii, recunoscut ca atare doar de Biserica Catolică. A fost deschis de papa Ioan al XXIII-lea la 11 octombrie 1962 și închis în timpul pontificatului papei Paul al VI-lea la 8 decembrie 1965. Conciliul Vatican II a abordat relațiile dintre Biserică și lumea modernă la un secol după Conciliul Vatican I, care s-a aflat pe poziții antagoniste față de modernitate.

Istoric

Anunțul convocării

Anunțul convocării conciliului a fost făcut de papa Ioan al XXIII-lea în ziua de 25 ianuarie 1959, de sărbătoarea Convertirii Sfântului Apostol Pavel, după încheierea săptămânii de rugăciune pentru unitatea creștinilor la Bazilica "Sfântul Paul din afara Zidurilor".

Deschiderea lucrărilor

Conciliul a fost deschis de papa Ioan al XXIII-lea la 11 octombrie 1962, prin cuvântarea Gaudet Mater Ecclesia („Se bucură Maica Biserică").

Documente adoptate de Al II-lea Conciliu al Vaticanului

Constituții

Decrete

Declarații

Neparticiparea Bisericii Ortodoxe Române

În anul 1967 patriarhul Justinian Marina a explicat motivele principale ale refuzului Bisericii Ortodoxe Române de a trimite observatori la Conciliul Vatican al II-lea, anume „organizarea de expoziții defăimătoare la adresa Bisericii și statului român” și „hirotonirea unui cleric fugar din țară, Vasile Cristea, ca episcop unit...”. Expoziția respectivă, intitulată „Biserica martiră”, a fost organizată de preotul iezuit Chianella cu ocazia conciliului, fiind dedicată suferințelor îndurate de Biserica din Europa răsăriteană. Aceeași manifestare a fost calificată de autoritățile comuniste drept „activitate dușmănoasă” a Vaticanului, o probă că Roma papală nu renunțase cu adevărat la „propaganda calomnioasă” nici măcar atunci când îmbrățișase ecumenismul.

La lucrările conciliului a participat teologul ortodox român Andrei Scrima, însă ca reprezentant al Patriarhiei de Constantinopol.

Varia

Dintre teologii care au luat parte la sesiunea de deschidere a conciliului, patru au devenit pontifi: cardinalul Giovanni Battista Montini, care l-a urmat pe papa Ioan al XXIII-lea luând numele de Paul al VI-lea; episcopul Albino Luciani, papă timp de 33 de zile în anul 1978 (papa Ioan Paul I); episcopul Karol Wojtyla, care a devenit papa Ioan Paul al II-lea și preotul Joseph Ratzinger, prezent drept consultant teologic, care a devenit papa Benedict al XVI-lea.

Note

  1. ^ Ja zum Konzil!, Universitatea Regensburg. Accesat la 16 decembrie 2023.
  2. ^ Rede von Papst Johannes XXIII. zur Eröffnung des 2. Vatikanischen Konzils am 11. Oktober 1962, erzbistum-muenchen.de. Accesat la 16 decembrie 2023.
  3. ^ Compromis, diletantism, mistificare și diversiune în editarea documentelor privind Istoria Bisericii Române Unite cu Roma în perioada comunistă
  4. ^ Une vie pour la vérité, Jean Puyo interroge le Père Congar, Paris, Le centurion, 1975, p. 147.

Bibliografie

Legături externe