În zilele noastre, Dignitatis Humanae este un subiect care a căpătat o mare relevanță în societate. Din ce în ce mai mulți oameni sunt interesați de acest subiect și caută informații despre acesta. Dignitatis Humanae poate acoperi o mare varietate de aspecte, de la probleme personale până la probleme actuale care au impact global. În acest articol, vom explora subiectul Dignitatis Humanae în profunzime și vom analiza impactul acestuia în diferite domenii ale vieții de zi cu zi. De la origine până la evoluția sa de astăzi, Dignitatis Humanae a generat un interes din ce în ce mai mare în publicul care urmărește să înțeleagă mai bine acest fenomen și implicațiile sale.
Dignitatis Humanae este declarația despre libertatea religioasă și de conștiință adoptată de Conciliul Vatican II în data de 5 decembrie 1965.
Din comisia de redactare a declarației a făcut parte și episcopul Karol Wojtyla, viitorul papă Ioan Paul al II-lea. Acesta a atras atenția asupra importanței libertății religioase și de conștiință, arătând că regimurile totalitare sunt înclinate să vadă în religie „o alienare a rațiunii umane”. El a argumentat că persoana umană trebuie văzută în adevărata măreție a naturii sale raționale, iar religia trebuie văzută drept culminație a acestei naturi, nu drept alienare a rațiunii.
Conciliul a adoptat declarația cu 2.308 voturi pentru și 70 de voturi contra. Opt voturi au fost nule.
Declarația a fost promulgată la 7 decembrie 1965 de papa Paul al VI-lea. În aceeași zi papa Paul al VI-lea și patriarhul Athenagoras I au ridicat simultan excomunicările emise de predecesorii lor în anul 1054, care au dus la Marea Schismă.