În articolul de astăzi, vom pătrunde în lumea fascinantă a lui Consoană și vom descoperi tot ce ne oferă această temă. De la origini și până la relevanța sa astăzi, prin toate progresele și schimbările pe care le-a experimentat de-a lungul timpului, în acest articol vom explora în detaliu fiecare aspect al Consoană. În plus, vom afla despre opiniile experților în domeniu și experiențele oamenilor care au trăit îndeaproape Consoană. Așa că pregătește-te să te cufunzi într-o călătorie de cunoaștere și descoperire care te va lăsa cu o viziune completă și îmbogățitoare despre Consoană.
O consoană este un sunet elementar din limbile vorbite, pronunțat printr-o blocare sau o restrângere semnificativă a căii vocale, suficient pentru a produce o turbulență audibilă. Definiția simplistă (inexactă) conform căreia consoanele nu pot fi emise decât împreună cu vocale (de unde și numele, de origine latină), nu mai este folosită în lingvistica modernă.
În unele limbi există consoane numite consoane sonante, care se pot comporta ca vocale, constituind elementul principal al silabei. De exemplu, în engleză cuvântul "table" (masă) se pronunță /'teɪbl/, cu sunetul având rol de vocală. (Pentru transcrierile fonetice vezi Alfabetul Fonetic Internațional)
Numeroase consoane formează perechi în care singura diferență dintre cele două consoane este că în articularea uneia, corzile vocale oscilează, iar în cazul celeilalte, nu. O astfel de pereche este cea formată din și . Aceste consoane sunt amândouă fricative, amândouă alveolare, dar în cazul lui corzile vocale vibrează, în timp ce este mai degrabă șoptită, cu corzile vocale în repaus. Această calitate se numește sonoritate. Consoanele la care coardele vocale intră în vibrație se numesc consoane sonore, iar celelalte se numesc surde.
Tabelul de mai jos cuprinde consoanele fundamentale din Alfabetul Fonetic Internațional. O serie de alte consoane apar mai rar în anumite limbi, dar ele nu au simboluri AFI dedicate.
Consoane Vezi și AFI, vocale. | Modificare | |||||||||||||||||||||||||
Mod de articulare |
Loc de articulare | |||||||||||||||||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Bi- labiale |
Labio- dentale |
Dentale | Alveo- lare |
Post- alveo- lare |
Alveolo- palatale |
Retro- flexe |
Palatale | Velare | Uvulare | Farin- gale |
Epi- glotale |
Glotale | ||||||||||||||
Flux pulmonar | ||||||||||||||||||||||||||
Oclusive | p | b | t̪ | d̪ | t | d | ʈ | ɖ | c | ɟ | k | ɡ | q | ɢ | ʡ | - | ʔ | - | ||||||||
Africate | p͡ɸ | b͡β | t̪͡θ | d̪͡ð | t͡s | d͡z | t͡ʃ | d͡ʒ | t͡ɕ | d͡ʑ | ʈ͡ʂ | ɖ͡ʐ | c͡ç | ɟ͡ʝ | k͡x | ɡ͡ɣ | q͡χ | ɢ͡ʁ | ʡ͡ʜ | - | ʔ͡h | - | ||||
Fricative | ɸ | β | f | v | θ | ð | s | z | ʃ | ʒ | ɕ | ʑ | ʂ | ʐ | ç | ʝ | x | ɣ | χ | ʁ | ħ | ʕ | ʜ | ʢ | h | ɦ |
Sonante | ʋ | ɹ | ɻ | j | ɰ | - | - | |||||||||||||||||||
Vibrante | ʙ | r̪ | r | - | - | ʀ | - | - | ||||||||||||||||||
Bătute | ⱱ | ɾ | ɽ | - | - | - | - | |||||||||||||||||||
Africate laterale | - | - | - | - | t͡ɬ | d͡ɮ | - | - | - | - | - | - | ||||||||||||||
Fricative laterale | - | - | - | - | ɬ | ɮ | - | - | - | - | - | - | ||||||||||||||
Sonante laterale | - | - | - | - | l̪ | l | ɭ | ʎ | ʟ | - | - | - | - | - | - | |||||||||||
Bătute laterale | - | - | - | - | ɺ | - | - | - | - | - | - | |||||||||||||||
Nazale | m | ɱ | n̪ | n | ɳ | ɲ | ŋ | ɴ | - | - | - | - | - | - | ||||||||||||
Flux glotal (explozive și implozive) | ||||||||||||||||||||||||||
Oclusive explozive | pʼ | tʼ | ʈʼ | cʼ | kʼ | qʼ | - | - | ||||||||||||||||||
Fricative explozive | ɸʼ | fʼ | sʼ | ʃʼ | ɕʼ | ʂʼ | çʼ | xʼ | χʼ | - | - | |||||||||||||||
Implozive | ɓ | ɗ | ʄ | ɠ | ʛ | - | - | |||||||||||||||||||
Flux velar (clicuri) | ||||||||||||||||||||||||||
Clicuri centrale | ʘ | ǀ | ǃ | ǂ | - | - | - | - | - | - | - | - | - | - | ||||||||||||
Clicuri laterale | - | - | - | - | - | ǁ | - | - | - | - | - | - | - | - | - | - | ||||||||||
Articulații multiple | ||||||||||||||||||||||||||
Fricativă postalveolovelară: ɧ | Sonantă labiovelară: w | Fricativă labiovelară: ʍ | Sonantă labiopalatală: ɥ | |||||||||||||||||||||||
Legendă: | ||||||||||||||||||||||||||
■ Celulele gri corespund unor articulări considerate imposibile. ■ Celulele galbene corespund consoanelor din limba română. ■ Celulele crem indică alofone ale unor consoane din limba română. În perechile de consoane, cea din stânga este surdă, iar cea din dreapta este sonoră. |
Tabelul din secțiunea precedentă scoate în evidență locul consoanelor limbii române între cele ale altor limbi. O parte dintre consoane nu au decât varianta sonoră, ca de exemplu și , deși în anumite situați se poate întâmpla ca aceste consoane să se desonorizeze. Alte consoane, precum au dimpotrivă numai varianta surdă. Din nou, există situații când aceste consoane se sonorizează.
Uneori, pentru același fonem există două sau mai multe alofone (moduri de pronunțare fizic diferite, dar cu funcții identice). De exemplu, fonemul /n/ se pronunță diferit în cuvintele ban și banc, corespunzând transcrierilor fonetice și . Diferența este că în ban /n/ este o consoană alveolară, produsă prin blocarea și eliberarea fluxului de aer de către vârful limbii pe alveolele dinților de sus. În cuvântul banc, sub influența consoanei velare fonemul /n/ se articulează într- o cu totul altă poziție, și anume în partea posterioară a cavității bucale, prin atingerea rădăcinii limbii de vălul palatului (spunem că se velarizează). Această diferență se marchează prin folosirea de simboluri fonetice separate. În mod similar fonemele /k/ și /h/ se pronunță diferit în funcție de sunetele învecinate.
Lista de mai jos dă exemple pentru fiecare sunet din tabelul de mai înainte.