Mod de articulare

În acest articol, vom explora lumea fascinantă a lui Mod de articulare și vom descoperi impactul acestuia asupra diferitelor aspecte ale vieții de zi cu zi. Fie că vorbim despre influența lui Mod de articulare asupra societății de astăzi, despre importanța sa în istorie, despre relevanța sa în lumea de astăzi sau despre impactul său asupra viitorului, este incontestabil că Mod de articulare joacă un rol fundamental în viața noastră. Pe parcursul acestor pagini, vom examina diferite perspective și vom analiza modul în care Mod de articulare a modelat și va continua să modeleze lumea noastră. Așa că pregătește-te să pornești într-o călătorie captivantă în care vom explora multiplele fațete ale Mod de articulare și implicațiile sale în realitatea noastră.

În fonetică, pronunțarea consoanelor se clasifică după modul de articulare a acestora. O consoană poate fi:

  • oclusivă sau explozivă, cînd pentru pronunția ei fluxul de aer prin canalul fonator se întrerupe complet pentru ca apoi să fie eliberat cu o ușoară explozie. Exemplu: .
  • fricativă dacă întreruperea este incompletă, dar suficientă pentru a produce o șuierătură. Exemplu: .
  • africată, obținută printr-o combinație între primele două moduri de articulare, și anume inițial fluxul de aer este întrerupt pentru ca apoi să fie eliberat parțial printr-o șuierătură. Exemplu: ca în cuvîntul ață. Simbolul fonetic este sugestiv pentru modul de pronunțare.
  • oclusivă nazală. Exemplu: .
  • vibrantă. Exemplu: .
  • spirantă. Exemplu: semivocala (ca la începutul cuvîntului iarbă).

Modurile de articulare prezentate mai sus se limitează la consoanele produse prin împingerea aerului afară din plămîni, așa cum este cazul tuturor consoanelor din limba română. Totuși, există limbi în care unele consoane se pronunță prin alte mecanisme: mișcarea glotei în sus sau în jos (flux glotal exploziv sau imploziv), ori prin formarea unei cavități izolate între vălul palatului și limbă sau buze (clicuri).