În acest articol va fi abordat subiectul Constantin Carathéodory, care a generat mare interes și controverse în ultima vreme. Constantin Carathéodory este un subiect care a captat atenția oamenilor de toate vârstele și mediile, deoarece relevanța sa transcende granițele și contextele. De la apariția sa, Constantin Carathéodory a stârnit multe dezbateri și a fost subiect de studiu și analiză de către experți și pasionați deopotrivă. În acest articol, vor fi explorate diferite aspecte legate de Constantin Carathéodory, inclusiv originea, evoluția, impactul și posibilele implicații viitoare. De asemenea, vor fi examinate diferite perspective și opinii asupra Constantin Carathéodory, cu scopul de a oferi o viziune completă și echilibrată asupra acestui subiect.
Constantin Carathéodory (sau Constantine Karatheodoris) (greacă: Κωνσταντίνος Καραθεοδωρής) (n. 13 septembrie 1873, Berlin – d. 2 februarie 1950, München) a fost un matematician grec. Contribuțiile sale din matematică au vizat teoria funcțiilor reale de variabilă reală, calculul variațional și teoria măsurării. De asemenea, s-a ocupat de transformări conforme.
În 1909 a publicat lucrarea Untersuchungen über die Grundlagen der Thermodynamik (Cercetări asupra bazelor termodinamicii) în care a prezentat o formalizare axiomatică a termodinamicii, prin metode matematice, (formă Pfaff), a arătat că noțiunea de entropie poate fi introdusă ca o consecință a principiilor termodinamicii, fără a se apela la ciclul Carnot, cum se proceda înaintea sa, și a dat o nouă formulare a celui de al doilea principiu al termodinamicii, în concordanță cu formalizarea sa. Această formulare, foarte apreciată de Max Born și discutată critic de Max Planck, este începutul încercărilor de axiomatizare a termodinamicii.
|title=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)