În lumea de astăzi, Dida Drăgan este un subiect de mare interes și relevanță care a captat atenția oamenilor de toate vârstele și sectoarele societății. Impactul său a fost resimțit în diferite sfere, de la politică la cultura populară, iar influența sa nu dă semne de diminuare. În acest articol, vom explora în profunzime importanța și domeniul de aplicare a Dida Drăgan, analizând implicațiile și consecințele sale în diferite domenii. De la origini și până la evoluția sa de astăzi, Dida Drăgan a generat dezbateri și controverse, făcând esențială înțelegerea naturii și a impactului său asupra societății contemporane.
Acest articol sau această secțiune este sub formă de listă și trebuie rescris sub formă de text format din fraze legate. Eticheta a fost introdusă în septembrie 2019
Didina Alexandra Drăgan (n. 14 septembrie1946, Jugureni, Dâmbovița), cunoscută ca Dida Drăgan, este o solistă vocală și autoare de versuri din România, supranumită „vocea de flacără” a muzicii românești, despre care Grigore Vieru spunea că „exigențele ei față de versuri, nu numai față de muzică, denotă o inteligență și un rafinament care nu admit diletantismul și compromisul”. Prin prisma textelor melodiilor și poeziilor sale, Nichita Stănescu o numea „Doamna Oscar”. Stilurile muzicale abordate de către Dida Drăgan sunt rock, pop, folk și jazz. A câștigat, de-a lugul timpului, 22 de medalii de aur la concursurile europene și mondiale de compoziție și interpretare.
Își face debutul la Concursul de interpretare București '71 obținând premiul I, cu piesa „Vechiul pian” de Vasile V. Vasilache.
Apariții muzicale
În anul 1972, obține locul I la Festivalul Național de Muzică Ușoară de la Mamaia, la secțiunea Interpretare.
În anul 1974, la Dresda obține premiul pentru cel mai bun solist al festivalului și premiul al III-lea pentru interpretarea piesei „Ca-n poveste” de Petre Magdin.
În 1975 participă la Concursul Internațional „Cupa Europei” de la Knokke, Belgia și obține premiul special "Cupa Intercontinentală".
Câștigă 15 ediții ale emisiunii „Schlager Studio” din Germania, editează discuri la Amiga Records și este solicitată să cânte în Berlinul de Vest.
La Tokio este finalistă la Festivalul Internațional al Cântecului de la Tokio cu piesa „Sămânța nemuririi” de Radu Șerban.
Participă la Festivalul de Muzică Ușoară Mamaia'85 cu piesa "Leagănul meu" (Muzica: Horia Moculescu) care obține Trofeul Mamaia la secțiunea "Creație".
Scrie unele din textele cântecelor; colaborează de asemenea cu poeta Daniela Crăsnaru.
În 2003 primește în cadrul Festivalului Național de Muzică Ușoară de la Mamaia, Diploma de Excelență pentru întreaga activitate din partea Consiliului Județean Constanța.
Este supranumită „Vocea de flacără a rock-ului românesc”.
1971 - Dida Drăgan – Visata mea iubire ; N-am știut / Greu se mai fac oamenii oameni (Electrecord)
1974 - Dida Drăgan – Meine Sonne / Wann Wirst Du Verstehen (Amiga Records)
1974 - Dida Drăgan – Meine Erinnerung / Das Macht Die Liebe (Amiga Records)
1975 - Romanticii (cu Dida Drăgan) - Dacă pleci acum / Clipele / Nu te mint / întrebare (Electrecord)
1975 - Dida Drăgan - Glas de păduri / Trepte de lumină (Electrecord)
1978 - Dida Drăgan - Sunt tot eu / Ochii ploii (Electrecord)
Premii și distincții
Președintele României Ion Iliescu i-a conferit la 10 decembrie2004Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, Categoria B - "Muzică", „pentru contribuțiile deosebite în activitatea artistică și culturală din țara noastră, pentru promovarea civilizației și istoriei românești”. Pe 21 august 2014 Didei Drăgan i-a fost conferit titlul onorific de Artist al Poporului în Republica Moldova.
Interviu cu Dida Drăgan — Radio România Actualități – «Dida Drăgan, „vocea de flacără” a muzicii românești» – Interviu @ Radio România Actualități, interviu cu Daniela Mihaela Soare — 19 ianuarie 2022