În lumea de astăzi, Flora vaginală a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru un sector larg al societății. Odată cu progresul tehnologiei și globalizarea, Flora vaginală a luat un rol de lider în diferite domenii, de la politică la cultura populară. A ști mai multe despre Flora vaginală este esențial pentru a înțelege provocările și oportunitățile care apar în prezent. În acest articol, vom explora diferite aspecte legate de Flora vaginală, de la istoria sa până la impactul său asupra societății contemporane.
] | Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard. Ștergeți eticheta la încheierea standardizării. Acest articol a fost etichetat în martie 2019 |
Flora vaginală variază în funcție de pH-ul și concentrația de estrogeni a mucoasei vaginale, aflate în strânsă corelație cu vârsta, astfel:
Streptococul hemolitic de grup B (Streptococcus agalactiae) este prezent în flora vaginală și poate fi transmis la nou născuți (cu apariția de complicații neonatale).
Infecțiile genitale feminine reprezintă o cauză frecventă de consult ginecologic. Ele pot evolua ca:
- bacterii (Neisseria gonorrhoeae, Chlamydia trachomatis - serotipurile D-K, Treponema pallidum); - virusuri (Herpes simplex - tip 2, Papillomavirus); - protozoare (Trichomonas vaginalis).
O altă clasificare împarte infecțiile de tract genital feminin în:
Exocolul uterin poate fi afectat de:
Infecțiile genitale înalte
În funcție de localizare:
Infecția acută survine postpartum sau postabortum (vaginoza fiind factor de risc) și după explorări sau intervenții endouterine (histerosalpingografie, împlântare sau extragere de sterilet).
Etiologia lor este variată, fiind implicate bacterii aerobe și anaerobe ce fac parte din floră endogenă vaginală: streptococ grup B, enterococi, Enterobacteriaceae, Gardnerella vaginalis, bacili Gram negativi anaerobi, Mycoplasma hominis, Ureaplasma parvum/urealyticum, Clostridium perfringens (în avort septic provocat), Streptococcus pyogenes etc. În 10 - 20% din cazuri, endometritele acute pot evolua cu bacteriemie.
Endometritele cronice (asociate cu endocervicite și salpingite) pot fi determinate de Chlamydia trachomatis (prin propagare ascendentă) sau Mycobacterium tuberculosis (pe cale hematogenă).
Inflamația epiteliului endotubar sau a trompei în general (salpingită) poate fi produsă de:
Deoarece localizarea anatomică precisă a infecției este greu de stabilit, se utilizează denumirea de „boală inflamatorie pelvină”.
Prescott, L.M., Harley, J.P., Klein, D.A., 2003. Microbiologie. De Boeck (ed)
|