În lumea de astăzi, Glanda lui Skene este un subiect de mare relevanță și proeminență. Fie că este un eveniment istoric, o figură proeminentă, un fenomen social sau orice altă zonă de interes, Glanda lui Skene a captat atenția și interesul a nenumărate persoane din întreaga lume. Acest articol urmărește să exploreze și să analizeze diferite aspecte legate de Glanda lui Skene, oferind o viziune completă și detaliată care permite cititorilor să înțeleagă temeinic acest subiect și impactul acestuia asupra diferitelor zone ale societății. Printr-o abordare cu mai multe fațete, se vor aborda diferite perspective și se vor prezenta diverse puncte de vedere, cu scopul de a îmbogăți cunoștințele și de a încuraja reflecția asupra Glanda lui Skene.
Glanda lui Skene | |
Poziția orificiului canalului drept, față de meatul urinar, al glandei lui Skene pe suprafața vestibulului vaginal al vulvei | |
Detalii | |
---|---|
Latină | glandula vestibularis minores |
Originea embrionară | Sinusul urogenital |
Parte din | Vulvei |
Sistem | Aparatul genital feminin |
Resurse externe | |
Gray's | p.1213 |
TA | A09.2.01.017 |
FMA | 20083 |
Terminologie anatomică |
Glandele lui Skene (Glandele vestibulare mici, Glandele parauretrale) sunt amplasate în partea anterioară a vulvei, în jurul uretrei. Petru prima dată, glandele parauretrale au fost descrise de către ginecologul american de origine germană Alexander Skene în 1880.
Glandele lui Skene reprezintă organe duble, au forma unor tuburi subțiri și ramificate, adiacente porțiunii inferioare ale uretrei. Lungimea tuburilor ramificate poate măsura peste 4 cm. Din punct de vedere histologic, pereții tuburilor sunt alcătuiți dintr-un strat de celule epiteliale columnare și un strat de celule secretorii cilindrice prevăzute cu microvili. Canalele de excreție ale glandelor, aproximativ, sunt paralele și însoțesc uretra pe o distanță de 1,5 cm. Orificiile canalelor glandelor Skene sunt amplasate pe părțile laterale față de meatului urinar.
Secreția glandelor lui Skene, în combinație cu cea a glandelor sebacee și descuamația epitelială ale mucoasei labiilor, produce o substanță cu aspect alb-lăptos, numită smegmă. Unii ginecologi sunt de părerea că fluidul elaborat de aceste glande menține nivelul potrivit al umidității orificiului uretral și poate avea proprietăți antimicrobiene care protejează tractul urinar de infecții.
Totuși, rolul glandelor este disputat, în special, importanța lor în viața sexuală a femeii. Unii medici afirmă că lichidul eliminat de unele femei în timpul orgasmului („ejacularea feminină”) provine din aceste glande. Datorită amplasării sale în apropierea peretelui anterior al vaginului se presupune existența unei legături între glandele Skene și sursa orgasmul în punctul G.
Structura microscopică și conținutul substanței secretate prezintă afinități cu prostata masculină.
Nedelciuc, Boris. Punctul G și “prostata femeilor”. Health & Beauty Online Journal, 22 octombrie 2015.
|