În lumea de astăzi, Funk rock a devenit un subiect de interes constant pentru oameni de toate vârstele și categoriile sociale. Odată cu progresul tehnologiei și globalizarea, Funk rock a devenit din ce în ce mai relevant în societate. De la origini și până în prezent, Funk rock a avut un impact semnificativ asupra modului în care oamenii se relaționează unii cu alții, modul în care funcționează la locul de muncă și chiar modul în care percep lumea din jurul lor. Acest articol își propune să exploreze în detaliu importanța Funk rock astăzi și influența sa asupra diferitelor aspecte ale vieții de zi cu zi.
Funk rock | |
Origini stilistice | Funk, rock, rock and roll |
---|---|
Origini culturale | Începutul anilor 1970s, Statele Unite |
Instrumente tipice | Chitară bas, chitară electrică, baterie, clape, vocal |
Popularitate | Moderat |
Forme derivate | Post-punk |
Subgenuri | |
Funk metal - Dance-punk - Manguebeat | |
Scene regionale | |
Minneapolis | |
Alte subiecte | |
Listă de formații funk rock | |
Modifică text |
Funk rock este un gen muzical ce îmbină elemente de muzică funk și rock.
Stilul de a cânta funk rock a apărut în anii 1960 și s-a dezvoltat îndeaproape cu evoluția imprevizibilă a genului funk (se poate spune că muzicienii rock au fost constant interesați de sonoritățile funk). Între cei care au practicat această combinație stilistică se numără: Jimi Hendrix, Pink Floyd, Iggy Pop, Red Hot Chili Peppers ș.a. Încorporată în decursul anilor 1990 genului independent (indie), muzica funk rock se bucură de un succes apreciabil până în ziua de astăzi.
Muzica funk rock folosește un tempo mediu, măsura de patru timpi (cel mai frecvent) și formule ritmice dense, accentuate asimetric. secția ritmică se remarcă printr-o mare deschidere dinamică (de intensitate sonoră – de la sunete abia auzite, precum tremolourile pe toba mică, până la accentele foarte puternice date de chitara bas, care se folosește de tehnica slap bass în acest scop). Instrumentele cu rol melodic (soliste) și vocea prezintă o atitudine contrastantă: lejeră, uneori părăsind pulsația în mod deliberat (behind beat) și folosind inflexiuni melodice și timbrale (în special, vocea).