În acest articol, vom explora lumea fascinantă a lui Geo Bogza. De la origini până la impactul său asupra societății moderne, Geo Bogza a fost un subiect de interes și dezbatere constant. De-a lungul istoriei, Geo Bogza a jucat un rol crucial în viața oamenilor, influențând modul în care gândim, ne comportăm și ne raportăm la lumea din jurul nostru. Printr-o analiză exhaustivă și detaliată, acest articol va căuta să facă lumină asupra diferitelor aspecte ale Geo Bogza, oferind cititorului o viziune completă și îmbogățitoare asupra acestui subiect de importanță semnificativă astăzi.
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Geo Bogza s-a născut la 6 februarie 1908, la Blejoi lângă Ploiești, ca fiu al lui Alexandru Bogza. Geo era fratele mai mic al lui Alexandru Bogza și fratele mai mare al lui Nicolae Bogza (cunoscut ulterior ca Radu Tudoran).
Autor al volumelor „Jurnal de sex” și „Poemul invectivă”, avangardistul Geo Bogza a fost închis de două ori pentru „pornografie“, fiind coleg de celulă la Văcărești cu celebrul criminal Berilă. Printre acuzatorii lui Bogza s-a numărat Nicolae Iorga.
Date biografice selective
1915-1919 – Urmează școala primară la Ploiești.
1921-1925 – Urmează Școala de Marină din Galați și Constanța.
1928 – Editează la Câmpina revista „Urmuz”. Colaborează la revistele „Unu” și „Bilete de papagal”.
1929 – Are loc debutul său editorial cu „Jurnal de sex” și „Poemul invectivă” (1933) din cauza cărora va suporta rigorile legii, chiar cu detenție, sub acuzația de „pornografie”.
1936-1937 – Călătorește în Spania și Franța, în calitate de ziarist.
1937 – Apare volumul de poezii „Ioana Maria”.
1940-1944 – Este clasat printre autorii „cosmopoliți” și „degenerați” de către regimul antonescian.
1945 – Poate din nou publica, se alătură noului regim, comunist.
1952 - 1969 deputat în Marea Adunare Națională
1955 – Devine membru al Academiei Române și membru în Consiliul Național pentru Apărarea Păcii.
1971 – Este decorat cu titlul de Erou al Muncii Socialiste.
1978 – Primește Marele Premiu al Uniunii Scriitorilor.
1993 – Pe 14 septembrie moare la Spitalul Elias din București, la un an după fratele său, scriitorul Radu Tudoran.
Hazai táj („Tablou geografic”), traducere în limba maghiară de György Jánosházy, Ifjúsági Könyvkiadó, București, 1954.
Decorații
titlul de Erou al Muncii Socialiste (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru merite deosebite în domeniul științei, artei și culturii”
medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru merite deosebite în domeniul științei, artei și culturii”
Studii de literatură română recentă, vol II: Contribuții la istoria realismului socialist, coordonator Gheorghe Perian, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2017, p. 114-129.