În acest articol, vom explora în profunzime George Macovescu, un subiect care a trezit un interes din ce în ce mai mare în societatea contemporană. De-a lungul anilor, George Macovescu a fost subiect de dezbatere, studiu și reflecție, având în vedere relevanța și impactul său în diverse domenii ale vieții de zi cu zi. De la origini și până la influența sa de astăzi, George Macovescu a jucat un rol crucial în modul în care oamenii percep lumea din jurul lor, precum și în luarea deciziilor care afectează atât individual, cât și colectiv. Printr-o analiză detaliată și imparțială, acest articol își propune să pună în lumină George Macovescu și implicațiile sale în societatea actuală, oferind o viziune globală care cuprinde diferite perspective și abordări.
George Macovescu (n. , Joseni, Berca, Buzău, România – d. , Valencia, Comunitatea Valenciană, Spania) a fost un politician comunist, ministru de externe și scriitor român.
A debutat în anii 1930 în ziarele Adevărul și Dimineața, iar în 1936 se înscrie în Partidul Comunist Român, care era în ilegalitate. A absolvit Facultatea de Drept din București în 1939.
Între 1947-1949 este membru al Legației României la Londra, după care este director la Ministerul Afacerilor Externe până în 1952, când este exclus din corpul diplomatic. Lucrează ca redactor-șef adjunct la „Gazeta literară” și predă la Facultatea de Litere a Universității București. În 1959 revine în diplomație, fiind trimis ambasador extraordinar și plenipotențiar al RPR în SUA. Între 1961-1967 este adjunct al ministrului de externe, iar între 1967-1972 prim-adjunct. Între 1972-1978 este ministru de externe. George Macovescu a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile din perioada 1969 - 1985.
În 1979 a sărit în sprijinul lui Nicolae Ceaușescu, atacat de Constantin Pârvulescu la Congresul PCR.
Președinte al Uniunii Scriitorilor din România între 1978-1982.
Prima sa soție a fost Tereza, iar a doua Emilia.
Tereza Macovescu, o evreică maghiarofonă fostă ilegalistă, a devenit o activistă a Partidului Comunist Român. Ea a fost exclusă din partid în 1952, pe motivul că „are atitudine ușuratică și neprincipialitate în ceea ce privește raporturile cu unii mici burghezi”. Tereza a devenit ulterior traducătoare angajată de diverse edituri, așa cum a fost de exemplu Editura pentru Literatură Universală.
|title=
(ajutor)
|