Hardingfele
În lumea de astăzi, Hardingfele a devenit un subiect de mare interes și relevanță. Fie datorită impactului său asupra societății, a relevanței sale istorice sau a influenței sale asupra culturii populare, Hardingfele este un subiect care continuă să genereze dezbateri și controverse. În acest articol, vom analiza diferite aspecte legate de Hardingfele, de la originea sa până la impactul său astăzi. Vom explora evoluția ei de-a lungul anilor, diversele sale interpretări și rolul său în lumea contemporană. Printr-o analiză detaliată, vom căuta să facem lumină asupra acestui subiect interesant și intrigant.
.jpg)
Hardingfele („scripcă din regiunea Hardanger”) este un instrument folcloric norvegian cu coarde, care seamănă cu o vioară, dar care are 8 sau nouă coarde și care este confecționat din lemn mai subțire.
Patru dintre coarde sunt cântate ca la vioară, restul fiind coarde simpatice, de rezonanță (ca la viola d'amore).
Instrumentul, care poate fi mai mic sau mai mare decât o vioară, este cunoscut din secolul al XVII-lea. Hardingfele-urile care sunt mai mici decât viorile sunt acordate o terță sau o cvartă mai sus decât vioarile obișnuite: la-re-la-mi, iar coardele de rezonanță, si-re-mi-fa#-la. Dar acordajul depinde de regiune sau de cerințele melodiei. În Norvegia sunt cunoscute peste 20 de acordaje.
Hardingfele este folosită în special în sud-vestul Norvegiei, mai ales pentru muzica folclorică de dans, acompaniată de bătutul puternic al ritmului cu piciorul.
Înainte vreme, era obiceiul ca un scripcar să fie în capul alaiului unei nunți în drum spre biserică.
Majoritatea instrumentelor sunt decorate cu încrestături de sidef pe cordar și tastieră, sculpturi ale capului, și picturi „rosemaling” pe față. Uneori se folosesc bucăți de os pentru decoratul cheilor și a marginilor instrumentului.
Hardinfele și religia
Hardingfele are o lungă asociere cu biserica creștină luterană. În multe povești, hardingfele este asociată cu diavolul, el învățând oamenii să cânte la acest instrument. În timpul renașterii religioase din Norvegia din anii 1800, multe hardingfele (și chiar viorile) au fost ascunse de frica fanaticilor care voiau să le distrugă deoarece credeau că sunt „instrumente corupătoare care duc în inspită, încurajând dansul, băutura și bătăile”. În Norvegia a fost interzis cântatul la hardingfele în biserici până în secolul al XX-lea.
Galerie
-
Capul -
Spatele
Note
Bibliogafie
- Aksdal, Bjørn, and Sven Nyhus. Fanitullen: Innføring i norsk og samisk folkemusikk. Oslo: Universitetsforlag.
- Broughton, Simon, and Mark Ellingham. Rough Guide to World Music Volume One: Africa, Europe & the Middle East. London: Penguin Books, 1999. 212-216.
- George, Patrice. "Knut Hamre and Benedicte Maurseth - Rosa I Botnen." RootsWorld. 26 Feb. 2008 http://www.rootsworld.com/reviews/botnen06.shtml
- Gurvin, Olav. 1958. Hardingfela. În Hardingfeleslåttar, ed. Olav Gurvin. Norsk Folkemusikk, ser. 1 vol I. Oslo: Universitetsforslaget.
- Sandvik, Sverre. Vi Byggjer Hardingfele. Tiden, 1983. 12-13. English translation "(How) We Build the Hardanger Fiddle" by Eldon Ellingson
Vezi și
Legături externe
- Hardanger Fiddle Association of America
- Fashioning the Hardanger Fiddle
- The Norwegian Collection of Folk Music. The Fiddle Volumes: Slåtter for hardingfele (University of Oslo, Department of Musicology)
- Hardanger Fiddle, Isak N. Botnen/Skår (Norwegian, 1669–1759) and Trond Isaksen Flatebø (Norwegian, 1713–1772) made in 1756
- Hardanger Fiddle, Norway, 1786
- Scordatura: The Dahle Tradition (Anne Svånaug Haugan. Etnisk Musikklubb: EM26) Arhivat în , la Wayback Machine.
- Andrea Hoag, Loretta Kelley, Charlie Pilzer Arhivat în , la Wayback Machine.