În lumea de astăzi, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului este un subiect care generează mare interes și dezbatere în societate. De-a lungul istoriei, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului a fost subiect de studiu și analiză de către experți din diferite domenii, care caută să înțeleagă impactul și domeniul de aplicare al acestuia în diverse aspecte ale vieții de zi cu zi. De la origini și până în prezent, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului a evoluat și s-a adaptat la schimbările și provocările prezentate de lumea contemporană. În acest articol, vom explora importanța Intrarea în Biserică a Maicii Domnului și influența sa asupra societății de astăzi, precum și diferitele puncte de vedere care există în jurul acestui subiect.
Intrarea în Biserică a Maicii Domnului | |
Giotto, Aducerea Fecioarei Maria în Templul din Ierusalim | |
Nume oficial | Intrarea în Biserică a Maicii Domnului |
---|---|
Modifică date / text |
Intrarea în Biserică (Templu) a Maicii Domnului (în latină Praesentatio Beatae Mariae Virginis) este o sărbătoare închinată Fecioarei Maria, celebrată în Biserica Catolică și în Bisericile Ortodoxe la data de 21 noiembrie.
Ovidenia, obrejania sau vovidenia (termen ce provine din slavonă, în care „văvedenie” înseamnă intrare) este vechea denumire a sărbătorii din calendarul ortodox, corespunzătoare cu Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, prăznuită pe 21 noiembrie, în săptămâna de după începutul postului Crăciunului.
Sărbătoarea Ovideniei s-a suprapus pe ritualurile precreștine deschizătoare de iarnă, marcate de puterea luminii, a focului, a vederii și a viziunii. În folclor se îmbină numeroase tradiții păgâne, precum cele care susțin că în noaptea respectivă comorile ascunse ard cu flacără albastră, cerurile se deschid, iar fetele „văd” chipul ursitului în fântână, la lumina albă a unei lumânări. Oamenii de la țară petreceau noaptea cu lumină, lumânări și focuri aprinse și făceau previziuni asupra vremii și rodului noului an. Exista superstiția conform căreia în această noapte vrăjitoarele ar „vedea cel mai bine”, motiv pentru care fac farmece, descântă, ghicesc viitorul. De Ovidenie femeile dădeau de pomană „lumină de veci”, pe motiv că lumânarea din această zi, dată de sufletul morților, mai ales pentru cei morți fără lumânare, dar și pentru cei vii, nu se va stinge niciodată pe lumea cealaltă.
Sărbătoarea de Ovidenie marca împreună cu Filipii de toamnă, Noaptea strigoilor, Sântandrei (Sfântul Andrei) și Sânnicoară (Moș Nicolae, Sfântul Nicolae) perioada de sfârșit de noiembrie și început de decembrie, un scenariu ritual de înnoire a timpului.