În următorul articol, vom pătrunde în lumea fascinantă a lui Ion N. Angelescu. De la origini până la impactul său astăzi, vom explora toate aspectele legate de Ion N. Angelescu. În acest sens, vom analiza importanța acesteia, provocările și soluțiile posibile. Ion N. Angelescu este un subiect care a generat un mare interes în diferite domenii și de aceea în acest articol vom încerca să o abordăm în modul cel mai complet și obiectiv posibil. În plus, vom pune un accent deosebit pe relevanța sa pentru societate în general, evidențiind influența sa asupra diferitelor aspecte ale vieții noastre de zi cu zi. Alăturați-vă nouă în acest tur al Ion N. Angelescu și descoperiți tot ce are de oferit această temă!
Ion Angelescu | |
Date personale | |
---|---|
Născut | Pitești, România |
Decedat | (45 de ani) |
Cetățenie | România |
Ocupație | economist politician cadru didactic universitar |
Limbi vorbite | limba română |
Activitate | |
Alma mater | Universitatea Ludwig Maximilian din München Universitatea din București |
Modifică date / text |
Ion N. Angelescu (n. 16 decembrie 1884 la Pitești – d. 16 februarie 1930 la București) a fost un economist, profesor universitar și om politic român.
A fost licențiat în drept, litere și filozofie al Universității din București, a obținut doctoratul în științe economice la Universitatea din München cu Lujo Brentano, exponent al noii școli istorice germane.
Ion Angelescu a fost director adjunct la Direcția de statistică din Ministerul Agriculturii și Domeniilor, director al Contabilității generale a statului și a datoriei publice în Ministerul de Finanțe, secretar general în Ministerul de Finanțe, expert în tratativele de pace cu Puterile Centrale din 1918, director general al comerțului în Ministerul Industriei și Comerțului, comisar al guvernului în consiliul de administrație al Societății Naționale de Credit Industrial, Secretar general al Ministerului de Industrie și Comerț, Ministru de Finanțe al României în Guvernul Artur Văitoianu (6 octombrie - 30 noiembrie 1919), Subsecretar de stat pe lângă Ministerul de Finanțe în Guvernul Alexandru Averescu (2) (30 august 1920 - 16 decembrie 1921) și în Guvernul Take Ionescu (17 decembrie 1921 - 19 ianuarie 1922), Președintele Consiliului Legislativ al Parlamentului, Secția a III-a economico-financiară, Rector al Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale (AISCI) (1924-1929), președinte al Asociației Economiștilor din România (1926). Ca militant de seamă al PNL, a fost din 1925 deputat în Parlamentul României din partea Partidului Național Liberal.
Cele patru limbi de circulație internațională stăpânite (engleză, franceză, germană și italiană) reprezentând un alt argument al recunoașterii de care se bucura. Erudiția intelectuală și calitățile de economist de valoare au constituit atuurile care l-au impus printre reprezentanții de seamă ai culturii românești și îndeosebi ai științei economice. După ce s-a implicat activ alături de alți economiști de valoare în acțiunea de înființare a Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale (1913), a devenit unul dintre marii profesori ai instituției. În urma concursului din 1915 a devenit membru al Catedrei de Istoria comerțului, iar apoi profesor titular în cadrul Catedrei de Știință și legislație financiară. Între anii 1924-1929 a fost rector al Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale din București.
În plan publicistic se evidențiază cu lucrări precum:
Predecesor: Gen. Ioan Popescu |
Ministrul de finanțe 6 octombrie 1919 – 28 noiembrie 1919 |
Succesor: Aurel Vlad |