Johannes Peter Müller
În articolul de astăzi vom explora lumea fascinantă a lui Johannes Peter Müller. De la origini și până la evoluția sa de astăzi, acest subiect a captat atenția oamenilor de toate vârstele și mediile. Cu o istorie bogată și diversă, Johannes Peter Müller a lăsat o amprentă de neșters asupra societății, influențând generații întregi și jucând un rol crucial în nenumărate aspecte ale vieții moderne. Prin intermediul acestui articol, vom căuta să aprofundăm diversele aspecte care fac din Johannes Peter Müller un subiect atât de relevant și incitant, în speranța de a descoperi noi perspective și cunoștințe care să ne îmbogățească înțelegerea acestui fenomen.
.svg){kind=small}
Johannes Peter Müller (n. , Koblenz, Franța – d. , Berlin, Regatul Prusiei) a fost fiziolog, ihtiolog german și specialist în anatomie comparată. Este cunoscut nu numai pentru descoperirile sale, dar și pentru abilitatea de a sistematiza cunoștințele.
Biografie
După absolvirea medicinei la Universitatea din Bonn în 1822 lucrează la Bonn ca patolog până în 1833, apoi se mută la Universitatea din Berlin ca profesor de anatomie și fiziologie, unde avea să rămână până la sfârșitul vieții.
Opera
Contribuții
Cele mai multe contribuții medicale le-a adus în domeniul neurofiziologiei. Astfel, în 1831, confirmă în mod clar legea lui Charles Bell și François Magendie, prin care se realizează distincția dintre nervii motori și cei senzitivi. Pentru aceasta, a efectuat experiențe pe broaște și câini. Secționând rădăcina posterioară a nervilor membrelor care conduceau la măduva spinării, a observat că membrele respective își pierd sensibilitatea, dar nu rămân paralizate.
O altă temă de cercetare a lui Müller se referă la nervul trigeminal, acea grupare nervoasă responsabilă atât cu senzațiile faciale, dar și cu anumite acțiuni ca mestecarea, înghițirea.
În 1826, Müller formulează legea energiilor nervoase specifice, conform căreia nervii nu sunt simpli conductori pasivi, dar au, fiecare, anumite funcțiuni specifice. De exemplu, nervii vizuali deși au ca principală calitate proprietatea de a transmite senzații luminoase, atunci când sunt stimulați electric, prin presiune sau prin lumină puternică, pot genera ca rezultat un alt tip de experiență vizuală.
Un alt domeniu al preocupărilor sale l-a constituit embriologia, descoperind ceea ce ulterior va fi cunoscut ca ductul Müller, canal situat în oviductul femelei la vertebrate, prezent la mascul doar în formă vestigială.
Importanța operei sale
Printre celebri săi discipoli putem enumera celebrii fiziologi:
- Hermann von Helmholtz (1821-1894);
- Emil du Bois-Reymond (1818-1896);
- Theodor Schwann (1810-1882);
- Jacob Henle (1809-1885);
- Carl Ludwig (1816-1895).
Ca apreciere a operei sale, în 1854 i s-a decernat Medalia Copley.
Note
- ^ a b c d „Johannes Peter Müller”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b c d Czech National Authority Database, accesat în
- ^ www.accademiadellescienze.it, accesat în
- ^ Genealogia matematicienilor, accesat în
- ^ Genealogia matematicienilor, accesat în
- ^ https://www.genealogy.math.ndsu.nodak.edu/id.php?id=23194 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Genealogia matematicienilor, accesat în
- ^ Genealogia matematicienilor, accesat în
- ^ Genealogia matematicienilor, accesat în
- ^ Genealogia matematicienilor, accesat în
- ^ Genealogia matematicienilor
- ^ List of Royal Society Fellows 1660-2007 (PDF), p. 255
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b c d Johannes Peter Müller, SNAC, accesat în
- ^ a b c d Johannes Muller, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ „Johannes Peter Müller”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b www.accademiadellescienze.it, accesat în
- ^ a b Johannes Peter Müller, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ „Johannes Peter Müller”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Biographisches Jahrbuch und Deutscher Nekrolog, p. 157
- ^ a b „Johannes Peter Müller”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ CONOR Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor)
Legături externe
- en Viața și opera la Max Planck Institute for the History of Science
- en Müller's Handbuch der Physiologie des Menschen für Vorlesungen (1837 - 1840)
