În acest articol vom analiza Louis Pasteur din diferite perspective, aprofundând în cele mai relevante aspecte ale sale și oferind idei noi pentru a-l înțelege mai bine. Louis Pasteur este un subiect de mare relevanță astăzi, deoarece are un impact semnificativ asupra diferitelor zone ale societății. Prin acest articol, ne propunem să explorăm importanța sa în diverse contexte și să examinăm modul în care a evoluat de-a lungul timpului. În plus, ne vom concentra asupra aspectelor specifice care este posibil să nu fi fost pe deplin explorate, cu scopul de a oferi o viziune mai completă și mai îmbogățitoare asupra Louis Pasteur. De asemenea, vom prezenta diferite opinii și abordări care ne vor permite să înțelegem complexitatea acesteia și influența ei în lumea de astăzi.
Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
Louis Pasteur (n. , Dole, Franche-Comté(d), Franța – d. , Marnes-la-Coquette, Seine-et-Oise, Franța) a fost un om de știință francez, pionier în domeniul microbiologiei.
Pasteur s-a născut în 1822 la Dole, un sat mic din departamentul francez Jura. În 1825, familia s-a mutat la Marnoz, și apoi, în 1830, la Arbois. În timp ce studia la colegiul din Arbois, și-a descoperit un talent pentru pictură. S-a mutat la Paris, dar s-a reîntors la Arbois, dezamăgit de experiența sa artistică în capitala franceză, și și-a luat bacalaureatul în litere (în 1840) și apoi, după un eșec, în 1842, și pe cel în științe matematice. Apoi, în 1843, a fost admis la École Normale Supérieure la Paris, pe care a absolvit-o în 1847, susținând două teze, una de chimie și alta de fizică.
Pasteur a întreprins cercetări de cristalografie și a descoperit fenomenul de izomerie. A fost numit profesor la noua Facultate de Științe din Lille, unde a demonstrat că levurile din drojdia de bere sunt ființe vii care provoacă procesul de fermentație. Prin lucrările sale din 1858-1864 a infirmat definitiv teoria generației spontane. Începând din 1865, a studiat o maladie care decima viermii de mătase și a reușit să identifice fluturii bolnavi și să le distrugă ouăle, înainte ca întreaga crescătorie să fie infestată.
În acest timp, în Germania, Robert Koch demonstrase experimental că un anumit tip de microbi provoacă o anumită maladie specifică. Pasteur a devenit interesat de această chestiune și a reușit să izoleze germenul numit apoi stafilococ. Activitatea lui și al lui Koch a pus bazele microbiologiei. Împreună cu colaboratorii săi, Pasteur a inventat un vaccin împotriva holerei, pe care l-a aplică cu succes în 1881.
Cercetările sale asupra rabiei au început în 1880. Pasteur a constatat că măduva spinării unui animal infectat, fiind uscată, ar putea împiedica dezvoltarea acestei maladii. După multiple încercări de a obține un preparat cu calități de vaccin și după multe ezitări, Pasteur a făcut prima încercare la un copil mușcat de un câine turbat. La 6 iunie 1885 a început prima serie de injecții și, trei luni mai târziu, copilul a fost vindecat.
După moartea sa, survenită la 28 septembrie 1895, a fost înhumat într-o criptă din institutul care îi poartă numele.
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)
Materiale media legate de Louis Pasteur la Wikimedia Commons