Limbi romanice retice
În lumea de astăzi, Limbi romanice retice este o problemă care a căpătat o mare relevanță în societate. Multă vreme, Limbi romanice retice a fost subiect de dezbatere și discuție, deoarece impactul său acoperă diferite aspecte ale vieții de zi cu zi. Fie în sfera personală, profesională, culturală sau socială, Limbi romanice retice a devenit un subiect care nu lasă pe nimeni indiferent. Importanța sa constă în influența ei asupra deciziilor noastre, a modului în care percepem lumea din jurul nostru și a modului în care ne relaționăm cu ceilalți. În acest articol, vom explora în detaliu conceptul de Limbi romanice retice și impactul acestuia asupra vieții noastre de zi cu zi, pentru a înțelege mai bine semnificația acestuia și pentru a putea analiza relevanța sa astăzi.
Limbile romanice retice, numite și „limbi romanice rețiane”, formează o grupă de limbi în cadrul subfamiliei limbilor romanice care, la rândul lor, fac parte din marea familie a limbilor indo-europene. Prefixul „reto-” și cuvintele „retic”, „rețian” provin de la numele provinciei romane antice Raetia.
Subîmpărțire
Grupei de limbi romanice retice îi aparțin 3 limbi, în prezent izolate geografic, dar constituind probabil în trecut o unitate, și anume (de la vest la est):
- grupul occidental: limba retoromană, inclusiv l. romanșă, cu răspândire în cantonul elvețian Graubünden, în italiană: cantonul Grigioni (în partea stângă a hărții alăturate). Este vorbită de circa 35.000 de persoane;
- grupul central: limba ladină dolomitică, cu răspândire în zona munților Dolomiți din Tirolul de Sud, Italia;
- grupul oriental: limba friulană, cu răspândire în regiunea Friuli din nordul Italiei. Din punct de vedere al numărului vorbitorilor, grupul oriental (friulan) este cel mai bine reprezentat, cu circa 700.000 de vorbitori.
Toate aceste limbi se subîmpart la rândul lor în numeroase grupuri de dialecte. Fiind limbi romanice ele au multe trăsături comune cu limba română.
