În zilele noastre, Mănăstirea Daphni este un subiect de interes general care a captat atenția multor oameni din întreaga lume. De-a lungul timpului, Mănăstirea Daphni a evoluat și implicațiile sale au devenit din ce în ce mai relevante în diferite domenii ale vieții de zi cu zi. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale Mănăstirea Daphni și vom analiza impactul acestuia asupra societății actuale. De la origini până la situația actuală, vom examina modul în care Mănăstirea Daphni a influențat și inspirat indivizi, comunități și societăți întregi. În plus, vom aborda provocările și oportunitățile pe care Mănăstirea Daphni le prezintă, precum și posibilele soluții și abordări pentru a le aborda. Alăturați-vă nouă în această călătorie de descoperire și reflecție despre Mănăstirea Daphni!
Mănăstirile Daphni, Hosios Lukas si Nea Moni | |
Patrimoniul Mondial UNESCO | |
Țara | Grecia |
---|---|
Localitate | Dafni Attikis |
Unitate administrativă | Dimos Chaϊdariou , Perifereiaki Enόtita Dytikoù Tomea Athinon |
Tip | Cultural |
Criterii | i, iv |
Referință | 537 |
Regiunea** | Europa și America de Nord |
Anul | 1990 (Sesiunea a 14-a) |
Mănăstirile Daphni, Hosios Lukas si Nea Moni Mănăstirile Daphni, Hosios Lukas si Nea Moni (Grecia) | |
Coordonate | 38°00′47″N 23°38′09″E / 38.013055555556°N 23.635833333333°E |
* Lista Patrimonului Mondial ** Regiunile după clasificarea UNESCO | |
Modifică date / text |
Mănăstirea Daphni (greacă Δαφνί) (sau Daphnion) este o mănăstire bizantină din secolul al XI-lea, situată la 11 km nord-vest de centrul Atenei, în Chaidarion, la sud de Bulevardul Athinon (GR-8A). Este situată în apropierea pădurii cu același nume, pe Drumul Sacru spre Eleusina.
Această mănăstire a fost înclusă Patrimoniului Mondial UNESCO în 1990. Puternic afectată de cutremurul din 1999 de la Atena, Mănăstirea Daphni este în prezent închisă pentru restaurare.
Mănăstirea a fost fondată în secolul al șaselea pe locul sanctuarului lui Apollo din Daphni care a fost distrus de goti în anul 395. Coloanele ionice din templul antic au fost reutilizate. Nu a rămas până astăzi decât o coloană, celelalte fiind mutate la Londra de către Lordul Elgin.
Biserica principală este un monument al artei bizantine din secolul al XI-lea. Ea are ansamblul de mozaicuri din prima perioadă (Dinastia Comnen, 1100) cel mai bine conservat și reprezentat de transformarea imaginii austere și hieratice a lui Iisus Pantocrator în cupolă, caracteristică epocii macedonene, într-un stil mult mai delicat și rafinat, îngerul din fața Sf. Joachim fiind considerat cel mai bun exemplu.
După jefuirea bisericii în 1205 de către cruciați, Othon de la Roche, Duce de Atena, a donat-o abației cisterciene Bellevaux. Călugării francezi au reconstruit exonartex-ul, au adăugat un zid în jurul mănăstirii și au făcut o serie de alte modificări, până când turcii i-au expulzat, redând mănăstirea unei congregații ortodoxe în 1458.
Mănăstirea s-a transformat treptat în ruină, restaurarea începând abia în 1888.
|