În lumea de astăzi, Mănăstirea Hosios Lukas este un subiect care a captat atenția și interesul unui spectru larg al societății. Fie datorită relevanței sale în domeniul cultural, impactului său asupra economiei globale sau influenței sale asupra vieții de zi cu zi a oamenilor, Mănăstirea Hosios Lukas a devenit un aspect fundamental de luat în considerare în diverse domenii. Pe măsură ce Mănăstirea Hosios Lukas continuă să câștige proeminență pe scena mondială, este esențial să-i analizăm impactul și să-i înțelegem importanța în contextul actual. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale Mănăstirea Hosios Lukas și vom examina modul în care acesta modelează peisajul actual în diferite aspecte ale societății.
Mănăstirile Daphni, Hosios Lukas și Nea Moni | |
Patrimoniul Mondial UNESCO | |
Țara | Grecia |
---|---|
Unitate administrativă | Dimos Distόmou - Arachovas - Antikyras , Beoția Koinόtita Steiriou , Dimotiki Enόtita Distόmou |
Tip | Cultural |
Criterii | i, iv |
Referință | 537 |
Regiunea** | Europa și America de Nord |
Anul | 1990 (Sesiunea a 14-a) |
Poziția geografică | |
Coordonate | 38°23′42″N 22°44′47″E / 38.395136°N 22.746318°E |
* Lista Patrimonului Mondial ** Regiunile după clasificarea UNESCO | |
Modifică date / text |
Mănăstirea Hosios Lukas (greacă Ὅσιος Λουκᾶς) este o mănăstire situată în apropiere de orașul Distomo, în Prefectura Boeotia, Grecia. Este una dintre cele mai importante monumente de arhitectură și artă bizantină, care a fost înscrisă în Patrimoniului Mondial UNESCO, alături de mănăstirile Nea Moni și Daphni.
Este renumită pentru mozaicurile sale pe fond auriu, pentru frescele din secolul al XI-lea și pentru rafinamentul decorațiunilor sale: pavajele din marmură, jasp și porfir.
Dedicată fondatorului său, Sf. Luca, un pustnic din secolul al X-lea (ale cărui relicve pot fi văzute în criptă), mănăstirea Hosios Lukas este una dintre cele mai importante clădiri medievale din Grecia. A fost construită în 1011 pe fundațiile unei biserici din anul 944. Planul octogonal al bisericii principale a devenit o referință pentru arhitectura bizantină târzie.
Aceasta a fost ocupată de călugări latini în perioada francă, atunci când regiunea a fost dependentă de Ducatul de Atena.
Călugării ortodocși au luat locul călugărilor latini după cucerirea turcilor din secolul al XV-lea.
In 1821, Episcopul Isaia și-a declarat sprijinul pentru cauza independenței naționale.
Mănăstirea a fost jefuită de mai multe ori în diferite conflicte încă din Evul Mediu, și, uneori, a servit ca bază pentru lideri militari, cum ar fi în timpul revoltei Orlov. Tunurile expuse în curte stau drept mărturie a rolului său militar.
Mănăstirea este locuită în prezent de călugări ortodocși.
|