Megaclite
În articolul pe care îl prezentăm astăzi vom aborda subiectul Megaclite, un subiect care a stârnit interesul multor oameni de-a lungul istoriei. Megaclite este un subiect complex și fascinant care acoperă o gamă largă de aspecte și are repercusiuni în diverse domenii ale societății. De-a lungul anilor, Megaclite a făcut obiectul a numeroase studii, dezbateri și controverse, ceea ce a contribuit la îmbogățirea înțelegerii noastre asupra acestui subiect. În acest articol, ne propunem să explorăm diferite fațete legate de Megaclite, de la originea sa până la impactul său astăzi, oferind o viziune cuprinzătoare și perspective diverse care permit cititorului să aprofundeze acest subiect captivant.
| Megaclite | |
 Megaclite fotografiat de Canada-France-Hawaii Telescope(d) în decembrie 2001 | |
| Descoperire | |
|---|---|
| Descoperit de | Scott S. Sheppard(d) David C. Jewitt(d) Yanga R. Fernandez(d) Eugene A. Magnier |
| Loc descoperire | Mauna Kea Observatory(d) |
| Dată descoperire | 25 noiembrie 2000 |
| Denumiri | |
| Denumire MPC | Jupiter XIX |
| Pronunție | /me.ga'kli.te/ |
Denumit după | Μεγακλειτή Megaclītē |
Nume alternative | S/2000 J 8 |
| Atribute | Megaclitean /me.ga.kli'te̯an/ |
| Caracteristicile orbitei | |
| Epocă 27 aprilie 2019 JD 2458600.5 | |
| Arc de observare | 16.26 ani (5,938 zile) |
| 0.1586666 AU (23,736,190 km) | |
| Excentricitate | 0.4102170 |
Perioadă orbitală | –747.09 zile |
| 269.64681° | |
| 0° 28m 54.732s / zi | |
| Înclinație | 143.20224° (față de ecliptică) |
| 356.52408° | |
| 8.71854° | |
| Sateliți | Jupiter |
| Caracteristici fizice | |
Diametrul mediu | ≈ 6 km |
| Albedo | 0.04 (presupus) |
Magnitudinea aparentă | 21.7 |
Magnitudinea absolută (H) | 15.0 |
Megaclite /me.ga'kli.te/, cunoscut și sub numele de Jupiter XIX, este un satelit natural al lui Jupiter. A fost descoperit de o echipă de astronomi de la Universitatea din Hawaii condusă de Scott S. Sheppard(d) în 2000 și a primit denumirea temporară S/2000 J 8.
Megaclite are un diametru de aproximativ 6 kilometri și orbitează în jurul lui Jupiter la o distanță medie de 24.687.000 de kilometri în 747,09 zile, la o înclinație de 150° față de ecliptică (148° față de ecuatorul lui Jupiter), într-o direcție retrogradă și cu o excentricitate de 0,308.
A fost numit în octombrie 2002 după Megaclite, mama Tebei și a lui Locrus cu Zeus (Jupiter) în mitologia greacă.
Aparține grupului Pasiphae, sateliți retrograzi neregulați care orbitează în jurul lui Jupiter la distanțe cuprinse între 22,8 și 24,7 Gm și cu înclinații cuprinse între 144,5° și 158,3°. Cu toate acestea, în timp ce Pasiphae are o culoare gri (B−V=0,74, V−R=0,38, V−I=0,74), Megaclite este roșu deschis (B−V=0,94, V−R=0,41, V−I=1,05) și este asemănător cu Callirrhoe.
Referințe
- ^ a b MPEC 2001-A29: S/2000 J 7, S/2000 J 8, S/2000 J 9, S/2000 J 10, S/2000 J 11 2001 January 15 (discovery and ephemeris)
- ^ a b „M.P.C. 115890” (PDF). Minor Planet Circular. Minor Planet Center. .
- ^ Sheppard, Scott. „Scott S. Sheppard - Jupiter Moons”. Department of Terrestrial Magnetism. Carnegie Institution for Science. Accesat în .
- ^ „Planetary Satellite Physical Parameters”. Jet Propulsion Laboratory. . Accesat în .
- ^ IAUC 7555: Satellites of Jupiter Arhivat în , la Wayback Machine. 2001 January 5 (discovery)
- ^ MPEC 2001-T59: S/2000 J 8, S/2000 J 9, S/2000 J 10 2001 October 15 (revised ephemeris)
- ^ IAUC 7998: Satellites of Jupiter 2002 October 22 (naming the moon "Magaclite")
- ^ IAUC 8023: Satellites of Jupiter 2002 November 29 (correcting the name)
- ^ Grav, Tommy; Holman, M. J.; Gladman, B. J.; Aksnes, K. (). „Photometric survey of the irregular satellites”. Icarus. 166 (1): 33–45. Bibcode:2003Icar..166...33G. doi:10.1016/j.icarus.2003.07.005.
