În acest articol vom explora în detaliu Minimum minimorum, un subiect/figura/eveniment care a captat atenția oamenilor din întreaga lume. Minimum minimorum a fost mult timp subiect de fascinație și dezbatere, iar influența sa se extinde în diferite domenii ale societății, de la politică la divertisment, știință și cultura populară. Pe parcursul acestui articol, vom arunca o privire mai atentă asupra importanței și impactului lui Minimum minimorum, analizând relevanța sa în lumea de astăzi și rolul pe care îl joacă în viața oamenilor. Citiți mai departe pentru a afla tot ce trebuie să știți despre Minimum minimorum și cum a modelat lumea în care trăim.
Expresie provenită din limba latină, care desemnează nu doar un mimim local, de moment, ci unul absolut, neexistând o altă valoare într-o anumită serie dată care să fie la sau sub nivelul acelui minimum minimorum.
Din punct de vedere matematic, dar nu numai matematic, minimul cel mai scăzut posibil, minimum minimorum, este total opus unui maxim absolut, neconjunctural, care este denumit, conform limbii latine, maximum maximorum.
Cele două noțiuni extreme, minimum minimorum și maximum maximorum au fost folosite inițial în matematică, mai exact în analiza matematică, la studiul punctelor extreme ale graficelor funcțiilor. Mai apoi, aceste două noțiuni au căpătat și alte conotații, fiind curent folosite pentru a desemna, la modul general, exact ceea ce semnifică în latină, valori extreme, fie foarte scăzute, respectiv foarte ridicate.
Pentru aflarea punctelor de minim (respectiv ale celor de maxim) ale unei funcții se folosesc derivatele, mai exact, zerourile primei derivate, care reprezintă punctele de minim, respectiv de maxim local.
Forma cea mai generală algebrică a unei funcții de gradul întâi este dată de un polinom de gradul întâi, în care x reprezintă variabila independentă, y reprezintă variabila dependentă, iar a și b sunt coeficienți, numere reale, cu condiția ca a să fie nenul. Graficul funcției de gradul întâi este o dreptă, care poate avea orice orientare posibilă.
Atunci, prima derivată a funției de gradul întâi este o constantă, mai exact este chiar numărul real a. Fiind o valoare constantă și nu o funcție nu are zerouri. Ca atare, funcția de gradul întâi nu are nici o valoare extremă, și deci nici vreun punct de minim minimorum.
Forma cea mai generală algebrică a unei funcții de gradul al doilea este dată de un polinom de gradul doi, în care x reprezintă variabila independentă, y reprezintă variabila dependentă, iar a, b și c sunt coeficienți, numere reale, cu condiția ca a să fie nenul. Graficul funcției algebrice de gradul al doilea este o parabolă concavă sau convexă.
În funcție de valoarea zeroului primei derivate, - b/2a, funcția poate avea un minim sau un maxim. Ba chiar mai mult, fiind unicul extrem (întrucât derivata întâi este o funcție de gradul întâi) este simultan și un punct de minim și unul de minimum minimorum (dacă parabola este concavă) și, respectiv, un punct de maxim și unul de maxim maximorum (dacă parabola este convexă).