Ostia
În acest articol, vom explora subiectul Ostia din diverse unghiuri și perspective. Ostia este un subiect care a generat un mare interes de-a lungul istoriei și a fost subiect de dezbatere și discuție în diferite contexte. Pe parcursul articolului, vom analiza diferitele fațete ale Ostia, de la impactul său asupra societății până la posibilele sale implicații viitoare. Vom examina, de asemenea, modul în care Ostia a evoluat de-a lungul timpului și modul în care a influențat diverse aspecte ale vieții de zi cu zi. Acest articol își propune să ofere o privire de ansamblu completă și aprofundată a Ostia, pentru a oferi cititorului o înțelegere mai largă și mai detaliată a acestui subiect foarte relevant.
Ostia (în latină Ostia, iar în italiană Ostia Antica) era un oraș de coastă, port al Romei, situat la vărsarea fluviului Tibru în Marea Tireniană, la 35 de kilometri sud-vest de Roma.
Prin portul antic se importau cerealele, uleiul, vinul, garumul și alte mărfuri provenind din întreaga lume romană, care apoi erau îndrumate până la portul fluvial de la Emporium.
Orașul antic, abandonat la sfârșitul Imperiului Roman, păstrează și astăzi străzi și construcții antice, îndeosebi antrepozite, magazine, sanctuare și imobile de locuit (insulae), uneori având mai multe etaje.
Etimologie
În latină ostium: „intrare”. Se spune că aici prințul troian Enea / Aeneas și-a făcut intrarea pe pământul Italiei, refugiindu-se din Troia în flăcări. Tot aici, este locul în care apele fluviului Tibru își fac intrarea în apele Mării Tireniene.
Istorie
Potrivit lui Vergilius, la vărsarea Tibrului, pe amplasamentul Ostiei, prințul Eneas, refugiindu-se din Troia incendiată, ar fi debarcat și implantat un fort. Istoricii, însă, consideră că este vorba de o licență poetică, cunoscută chiar și de romani, întrucât Varro îl face pe Eneas să debarce la Lanuvium. A suferit pagube importante din cauza migrației popoarelor și a declinului economiei romane de la sfârșitul secolului al III-lea d.Hr.
Note
- ^ Garumul era un condiment, larg folosit în lumea romană, sub formă de sos, obținut prin macerarea unui amestec din carne, viscere de pește și de stridii și sare, în proporție de 8:1.
- ^ G. Guțu, Dicționar latin - român
- ^ Eneida, VII, 157; IX, 8, 36, etc; X, 122; XI, 466.
- ^ Varro (Marcus Terentius Varro) este un scriitor, savant și cavaler roman, născut la Reate (azi Rieti), în Sabina (Italia centrală), în 116 î.Hr. și decedat în 27 î.Hr.
- ^ Lanuvium a fost un oraș antic din Latium, în partea de sud a Muntelui Albano, la 30 de kilometri de Roma, pe partea dreaptă a Viei Appia.
Bibliografie
- Gustav Hermansen, Ostia: Aspects of Roman City Life, University of Alberta Press, Edmonton, 1982;
- R. Meiggs, (1960), Roman Ostia 2nd ed., Oxford University Press, 1973, (The standard overview);
- James E. Packer, 1971, The Insulae of Imperial Ostia M.Am.Acad. Rome 31
- C. Pavolini, Ostia: Guida Archeologica Laterza, Laterza, Roma;
- Sandro Lorenzatti, Ostia. Storia Ambiente Itinerari Genius Loci, Roma 2007
- Filippo Coarelli (trad. Roger Hanoune), Guide archéologique de Rome, Hachette, 1994 (1re éd. 1980), 346 p. (ISBN 2012354289)
- Julien Fourniol, thèse Sorbonne, Paris 1998: Introduction. Le complexe portuaire d'Ostie. D'Ostie à Rome, les étapes de la "chaîne" du blé. Le stockage des grains et de l'huile à Ostie.
- Raymond Chevallier, Ostie antique, ville et port, Les belles lettres, 1986, 290 p.
- G. Guțu, Dicționar latin - român, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983.
- Vergilius, Eneida, Ediție critică; Traducere de George Coșbuc, Ediție îngrijită, note și prefață de Stella Petecel; Editura Univers, București, 1980.
| Control de autoritate |
|  |
|---|
