Subiectul Parmenide este unul care a captat atenția multor oameni în ultimii ani. Fie datorită relevanței sale în societatea actuală, a impactului său asupra vieții de zi cu zi a oamenilor, fie a importanței sale în contextul istoric, Parmenide este un subiect care nu lasă pe nimeni indiferent. Pe parcursul acestui articol, vom explora diferite aspecte și perspective legate de Parmenide, cu scopul de a oferi o viziune amplă și completă asupra acestui subiect. De la origini până la evoluția sa în timp, inclusiv implicațiile sale în diferite domenii, acest articol își propune să ofere o privire profundă și concisă asupra Parmenide.
Parmenide | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 515 î.Hr. Velia(d), Campania, Italia |
Decedat | 470 î.Hr. (45 de ani) |
Ocupație | filozof scriitor poet legiuitor |
Locul desfășurării activității | Grecia Antică |
Limbi vorbite | limba greacă veche |
Activitate | |
Influențat de | Heraclit |
Profesor pentru | Zenon din Eleea, Euclid din Megara , Empedocle |
Modifică date / text |
Parmenide (greacă Παρμενίδης Parmenídês, n. 515 î.Hr., Velia(d), Campania, Italia – d. 470 î.Hr.) a fost un filosof grec presocratic.
S-a născut la Elea, la începutul secolului V î.Hr.. Conform mărturiilor lui Platon și Aristotel, a fost învățat de Xenofan, după alții însă ar fi fost elevul unui pitagoric numit Ameinias. Amândouă teoriile sunt posibile. Provenea dintr-o familie aristocratică, lucru care i-a permis să studieze cunoștințele timpului și chiar să înființeze o școală numită eleată. S-a bucurat de aprecierea și stima celorlalți, scriind chiar și o serie de legi pentru cetate. Nu se cunoaște data morții sale. Dintre scrieri ne-au rămas doar 154 de versuri dintr-un poem filozofic, căruia i s-a dat titlul convențional Despre natură.
O parte a poemului, "Calea adevărului", constă din argumente a priori privitoare la natura ființei. Cealaltă, "Calea Aparenței", este o cosmologie tradițională.
(Fragmentul 4, Diels, Vorsocratiker 4, I, 152 – redat în traducere proprie de Șt. Bezdechi în Introducerea sa la Parmenide, ediția 1943, p. 9)
Alături de Heraclit, Parmenide este cel dintâi filosof care face o distincție netă între percepția senzorială și cunoașterea prin intermediul gândirii. În concepția sa numai cea din urmă poate conduce la descoperirea adevărului. Subiect al filosofiei nu poate fi decât aletheia (adevăr). "Existentul" unic, imobil, neschimbător nu poate fi păstrat decât prin gândire, căci el însuși este gândire. Cunoașterea senzorială prin care lumea apare diversificată, schimbătoare, este înșelătoare.
Sistemul său filosofic a exercitat o puternică influență asupra lui Platon, Plotin dând importante impulsuri și concepției atomiste sau gândirii lui Anaxagora.
|titlelink=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)
Acest articol face parte din seria filozofilor presocratici |
Școala milesiană : Thales • Anaximandru • Anaximene Școala pitagoreică : Pitagora • Alcmeon • Philolaos • Archytas Școala din Efes : Heraclit — Școala eleată : Xenofan • Parmenide • Zenon din Eleea • Melissos din Samos Pluraliștii : Anaxagora • Empedocle — Atomiștii : Leucip • Democrit Sofiști : Protagoras • Prodicos • Gorgias • Hippias • Critias |
|