Parmenide

Subiectul Parmenide este unul care a captat atenția multor oameni în ultimii ani. Fie datorită relevanței sale în societatea actuală, a impactului său asupra vieții de zi cu zi a oamenilor, fie a importanței sale în contextul istoric, Parmenide este un subiect care nu lasă pe nimeni indiferent. Pe parcursul acestui articol, vom explora diferite aspecte și perspective legate de Parmenide, cu scopul de a oferi o viziune amplă și completă asupra acestui subiect. De la origini până la evoluția sa în timp, inclusiv implicațiile sale în diferite domenii, acest articol își propune să ofere o privire profundă și concisă asupra Parmenide.

Parmenide
Date personale
Născut515 î.Hr. Modificați la Wikidata
Velia⁠(d), Campania, Italia Modificați la Wikidata
Decedat470 î.Hr. (45 de ani) Modificați la Wikidata
Ocupațiefilozof
scriitor
poet
legiuitor Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiGrecia Antică Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba greacă veche Modificați la Wikidata
Activitate
Influențat deHeraclit  Modificați la Wikidata
Profesor pentruZenon din Eleea, Euclid din Megara, Empedocle  Modificați la Wikidata

Parmenide (greacă Παρμενίδης Parmenídês, n. 515 î.Hr., Velia⁠(d), Campania, Italia – d. 470 î.Hr.) a fost un filosof grec presocratic.

Biografie

S-a născut la Elea, la începutul secolului V î.Hr.. Conform mărturiilor lui Platon și Aristotel, a fost învățat de Xenofan, după alții însă ar fi fost elevul unui pitagoric numit Ameinias. Amândouă teoriile sunt posibile. Provenea dintr-o familie aristocratică, lucru care i-a permis să studieze cunoștințele timpului și chiar să înființeze o școală numită eleată. S-a bucurat de aprecierea și stima celorlalți, scriind chiar și o serie de legi pentru cetate. Nu se cunoaște data morții sale. Dintre scrieri ne-au rămas doar 154 de versuri dintr-un poem filozofic, căruia i s-a dat titlul convențional Despre natură.

Parmenide în pictura lui Raffaello Sanzio Școala din Athena

O parte a poemului, "Calea adevărului", constă din argumente a priori privitoare la natura ființei. Cealaltă, "Calea Aparenței", este o cosmologie tradițională.

Vreau să-ți vorbesc (ci tu fi acuma cu luare aminte)/Câte drumuri se pot gândi spre-a afla adevărul:/Unul, că este Ființa și nici va putea să nu fie;/Ăsta e drumul crezării (și lui îi urmeaz-adevărul);/Celălalt - că nu e Ființa, că trebuie nici să nu fie./Calea aceasta (ți-o spun) cercetată nu poate să fie,/Căci Neființa nu poți s-o cunoști (să încerci e zadarnic)/Nici să vorbești despre ea.

(Fragmentul 4, Diels, Vorsocratiker 4, I, 152 – redat în traducere proprie de Șt. Bezdechi în Introducerea sa la Parmenide, ediția 1943, p. 9)

Alături de Heraclit, Parmenide este cel dintâi filosof care face o distincție netă între percepția senzorială și cunoașterea prin intermediul gândirii. În concepția sa numai cea din urmă poate conduce la descoperirea adevărului. Subiect al filosofiei nu poate fi decât aletheia (adevăr). "Existentul" unic, imobil, neschimbător nu poate fi păstrat decât prin gândire, căci el însuși este gândire. Cunoașterea senzorială prin care lumea apare diversificată, schimbătoare, este înșelătoare.

Sistemul său filosofic a exercitat o puternică influență asupra lui Platon, Plotin dând importante impulsuri și concepției atomiste sau gândirii lui Anaxagora.

Vezi și

Note

  1. ^ RSKD / Empedocles]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ Curd, Patricia (2011). A Presocratics Reader. Selected Fragments and Testimonia (2nd ed.), Hackett Publishing Company], p. 53–63, ISBN 978-1-60384305-8 
  3. ^ a b Die Fragmente der Vorsokratiker]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  4. ^ Czech National Authority Database, accesat în  

Bibliografie

  • Cosma, D., Socrate, Bruno, Galilei în fața justiției, Editura Sport-Turism, București, 1982
  • Bernal, J. D., Știința în istoria societății, Editura Politică, București, 1964
  • W. Weischedel, Pe scara din dos a filosofiei - 34 de mari filosofi în viața de zi cu zi și în gândire, pp.23-32, Editura Humanitas, 2012

Legături externe


Acest articol face parte din seria filozofilor presocratici

Școala milesiană : Thales • Anaximandru • Anaximene

Școala pitagoreică : Pitagora • Alcmeon • Philolaos • Archytas 

Școala din Efes : Heraclit — Școala eleată : Xenofan • Parmenide • Zenon din Eleea • Melissos din Samos

Pluraliștii : Anaxagora • Empedocle — Atomiștii : Leucip • Democrit

Sofiști : Protagoras • Prodicos • Gorgias • Hippias • Critias

Diogenes din Apollonia