În lumea de astăzi, Silvian Iosifescu a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru un spectru larg al societății. De la apariția sa, Silvian Iosifescu a captat atenția experților și a entuziaștilor deopotrivă, generând dezbateri continue despre impactul, implicațiile și viitorul său. De la origini până la evoluția sa actuală, Silvian Iosifescu și-a pus amprenta în istorie și continuă să fie un subiect de studiu și discuție constant. În acest articol, vom explora în detaliu toate aspectele legate de Silvian Iosifescu, de la aspectele sale cele mai de bază până la implicațiile sale globale.
Silvian Iosifescu | |
Date personale | |
---|---|
Născut | București, România |
Decedat | mai 2006 (89 de ani) București, România |
Părinți | Tonya și Pincu Iosifescu |
Cetățenie | România |
Etnie | evreu |
Ocupație | critic literar teoretician literar traducător cadru didactic universitar |
Limbi vorbite | limba română limba engleză limba franceză |
Activitate | |
Partid politic | Partidul Comunist din România |
Studii | Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București |
Patronaj | Universitatea din București |
Modifică date / text |
Silvian Iosifescu (n. , București, România – d. mai 2006, București, România) a fost un critic literar, pedagog și traducător român, profesor de literatură română la Facultatea de Litere a Universității din București. A fost șeful catedrei de teorie literară. Iosifescu s-a născut într-o familie de evrei.
Sylvain sau Silvian Iosifescu s-a născut la București în 1917 ca fiu al lui Pincu Iosifescu, evreu sefard, și al lui Tonia (Tama) născută Levinson, evreică așkenază. În 1934 a terminat studiile medii la liceul Matei Basarab, și, în continuare, în anii 1934-1939 a studiat la Facultatea de litere și filozofie a Universității din București. La vârsta de 19 ani a scris primul său articol, în care pledat cu entuziasm în favoarea psihanalizei. S-a alăturat partidului comunist încă din ilegalitate și a colaborat la revistele antifasciste Cuvântul liber și Era nouă.
În perioada de tranziție spre instaurarea regimului comunist în România, Silvian Iosifescu a fost redactor la ziarul Scînteia, organul Partidului Comunist, și între anii 1945-1949 la Editura de Stat. Din anul 1948 a început cariera sa universitară. A devenit profesor la Universitatea din București, șef al Catedrei de teoria literaturii.
A contribuit în mod deosebit la edițiile critice din timpul regimului comunist ale operelor lui Ion Luca Caragiale, a scris studii despre creația acestui scriitor clasic („Dimensiuni caragialiene”, „Momentul Caragiale”, 1963) și i-a tradus în franceză unele scrieri. Iosifescu a mai comentat ediții din scrierile lui Grigore Alexandrescu și Liviu Rebreanu, ale unor traduceri în română ale lui Voltaire, George Bernard Shaw ș.a., antologii din proza umoristică română și franceză.
Intelectual veritabil, erudit, în ultimele decenii ale activității sale, în împrejurările relativei liberalizări (oscilante) a politicii culturale a regimului comunist, Iosifescu a putut să se elibereze din cadrul îngust al concepției realismului socialist și să publice lucrări de valoare în domeniul teoriei literare, ca de pildă „În jurul romanului” (1961), „Literatura de frontieră” (1969), „Construcție și literatură” (1970), „Configurație și rezonanțe; un itinerariu teoretic” ( 1973), „Mobilitatea privirii despre perspectiva narativă în proza secolului al XX-lea”.
Iosifescu a acordat o atenție deosebită literaturii aflate la frontiera cu filosofia și psihologia (de exemplu, eseurile, aforismele, moralistica, confesiunile), cu știința (literatura științifico-fantastică) și cu istoria (romanul istoric, memorialistica, biografia romanțată, notele de călătorie etc). A tradus din franceză și engleză cărți de Robert Graves, Erskine Caldwell, Romain Rolland și alții. A murit la vârsta de 89 de ani după o boală cu evoluție îndelungată.
Iosifescu a scris 25 volume de critică, teorie și istorie literară, de asemenea, a realizat traduceri și a îngrijit ediții critice