În zilele noastre, Spectroscopie este un subiect care a căpătat o mare relevanță în zona _var2. De la începuturile sale, Spectroscopie a captat atenția experților și a publicului larg, generând dezbateri ample despre implicațiile sale. În acest articol, vom explora în profunzime diferitele aspecte ale Spectroscopie, analizând impactul său asupra _var3 și relevanța sa în societatea actuală. În plus, vom examina posibile soluții și alternative pentru a aborda provocările prezentate de Spectroscopie. Printr-o abordare cuprinzătoare, vom căuta să înțelegem complexitatea acestei probleme și influența ei în diverse domenii.
Spectroscopia este o ramură a fizicii care se ocupă cu studiul metodelor de obținere a spectrelor, precum și cu măsurarea și interpretarea acestora.
Spectrul unei radiații electromagnetice se opune prin descompunerea ei într-un aparat spectral (spectroscop, spectrograf cu prismă, cu rețea etc) și constă dintr-o succesiune de imagini ale fantei de intrare, formate de diferitele radiații monocromatice ale luminii incidente.
Pentru studiul spectrelor, spectroscopia folosește metode vizuale, fotografice și fotoelectrice. În funcție de domeniul spectral al undelor electromagnetice și de aparatura folosită, există ramurile:
După natura sistemului cuantic emițător (atom, moleculă, nucleu), spectroscopia se clasifică în spectroscopie atomică, moleculară și nucleară.
Analiza spectrala a luminii emise sau absorbite de un corp, spectroscopia optică, permite identificarea elementelor componente, stabilirea concentrației, determinarea structurii. Utilitatea spectroscopiei este demonstrată de larga răspândire a acestei metode: fizică, chimie, biologie, farmacie, medicină, geologie, astrofizică, știința materialelor, protecția mediului. În afară de multitudinea de aplicații practice, spectroscopia a avut o evoluție strâns legată de evoluția fizicii fundamentale. Multe[care?] din marile progrese ale fizicii secolului al XX-lea se datorează creșterii preciziei în măsurarea spectrelor optice ale celor mai simpli atomi: atomul de hidrogen și, respectiv, cel de heliu.
Spectroscopia astronomică, ramură a spectroscopiei, este unul din principalele mijloace folosite de astrofizicieni la studierea Universului.
Domeniul lungimii de undă | Lungimea de undă | Tip de spectroscopie |
---|---|---|
Radiofrecvență | > 100 µm | Spectroscopie a rezonanței magnetice nucleare |
Microunde | > 30 µm | Rezonanță paramagnetică electronică |
Rezonanță feromagnetică | ||
Infraroșu | de la 1 la douăzeci de µm | Spectroscopie în infraroșu |
Spectroscopie aproape de infraroșu | ||
Spectroscopie vibrațională | ||
Spectroscopie rotațională | ||
Vizibil și ultraviolet | ×102 nm | Spectroscopie ultraviolet-vizibil |
Spectroscopie de fluorescență | ||
Spectrofotometrie | ||
Spectroscopie Raman | ||
Spectroscopie Brillouin | ||
Spectroscopie de corelație de fluorescență | ||
Raze X | < 100 nm | Spectrometrie de absorbție a razelor X |
EXAFS, XANES | ||
Spectrometrie de fluorescență X clasică și în reflexie totală | ||
Microsonda Castaing | ||
Raze gamma | spectrometrie gamma | |
Spectrometrie Mössbauer |
|
|