Streptococcus pneumoniae
Acest articol va aborda subiectul Streptococcus pneumoniae din diferite perspective, cu scopul de a aprofunda în relevanța și impactul său astăzi. Streptococcus pneumoniae a captat atenția diverselor sectoare datorită impactului său asupra societății, economiei, politicii și culturii. Pe parcursul următoarelor rânduri, vor fi analizate originile, evoluția, provocările și oportunitățile sale, precum și influența asupra schimbărilor sociale și tehnologice. În plus, vor fi examinate diferite studii și cercetări care au făcut lumină asupra Streptococcus pneumoniae și a relației sale cu alte fenomene. Pe scurt, acest articol își propune să ofere o viziune globală și actualizată a Streptococcus pneumoniae, cu scopul de a contribui la dezbaterea și reflecția pe această temă atât de relevantă astăzi.
| Streptococcus pneumoniae | |
|---|---|
| |
| Streptococcus pneumoniae Microfotografie prin MEB. | |
| Clasificare științifică | |
| Domeniu: | Bacteria |
| Încrengătură: | Firmicutes |
| Clasă: | Cocci |
| Ordin: | Lactobacillales |
| Familie: | Streptococcaceae |
| Gen: | Streptococcus |
| Specie: | S. pneumoniae |
| Nume binomial | |
| Streptococcus pneumoniae (Klein 1884) Chester 1901 | |
Modifică text  |
|
Streptococcus pneumoniae, cunoscut și sub denumirea de pneumococ, este o bacterie sferică, gram pozitivă, alfa-hemolitică. Este un germen comensal, care face parte din flora normală a căilor respiratorii superioare, procentajul de purtători oro-faringieni asimptomatici în populație variind între 30-70%. Poate coloniza de asemenea tractul intestinal și mucoasele uro-genitale. În anumite condiții, poate provoca boli: fie infecții prin propagare în regiuni anatomice învecinate nazo-faringelui (otite, sinuzite, infecții ale căilor respiratorii inferioare, inclusiv pneumonie), fie infecții invazive prin diseminare în sânge (bacteriemie) și apariția de focare infecțioase la distanță: septicemie, meningită, endocardită, pericardită, osteomielită, artrite septice, pneumonie prin mecanism invaziv etc.
Istoric
Bacteria a fost identificată pentru prima dată în anul 1881, independent de medicul american George Sternberg și de către chimistul francez Louis Pasteur. Denumit inițial Diploccocus pneumoniae, încă din anul 1926 (din cauza modului caracteristic de grupare în cazul colorației gram), a fost redenumit în anul 1974 Streptococcus pneumoniae datorită creșterii sale în medii lichide.
Virulența
Virulența este diferită, în funcție de factorii care acționează la suprafața bacteriei sau în interiorul celulei:
- Capsula polizaharidică -previne fagocitoza prin inhibarea opsonizării C3b a celulelor bacteriene
- Pneumolizina (Ply) -a o proteină de 53-kDa care poate provoca liza celulelor țintă și activarea complementului
- Autolizina (LytA) -activarea acestei proteine, determina liza bacteriei ceea ce duce la eliberarea conținutului
- Peroxidul de hidrogen -poate provoca apoptoza în celulele neuronale în timpul meningitei
- Complex proteină A-colină (CbpA) -o adezină care interacționează cu polizaharidele de la suprafața celulelor epiteliale pulmonare
- Antigenul de protecție (PspA) -poate inhiba opsonizarea pneumococilor.
Note
Legături externe
- Dr. Felicia Toma Săcărea, UMF Tg. Mureș: Bacteriologie specială, University Press Târgu Mureș, 2006