Charon

În lumea Charon, găsim nenumărate aspecte care ne determină să reflectăm, să punem întrebări și chiar să ne minunăm. Charon este o temă care a stârnit interesul multor oameni de-a lungul istoriei, rădăcinile sale merg din cele mai vechi timpuri și influența sa este încă prezentă în societatea contemporană. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale Charon, de la impactul său asupra culturii până la implicațiile sale în viața de zi cu zi. Printr-o analiză detaliată și îmbogățitoare, vom căuta să înțelegem în profunzime tot ceea ce ne oferă Charon, dezvăluind mistere, dezvăluind adevăruri și oferind o viziune cuprinzătoare asupra acestui fenomen.

Charon
Charon în barca sa, conducând un bărbat decedat spre lumea de apoi , pictat pe un vas de ceramică- cca. 450-440 î.Hr. , Berlin, Altes Museum
Civilizațiareligia în Grecia Antică  Modificați la Wikidata
TatăErebus  Modificați la Wikidata
MamăNyx  Modificați la Wikidata
BunicHaos  Modificați la Wikidata
Haos  Modificați la Wikidata
BunicăCaligo]  Modificați la Wikidata
Caligo]  Modificați la Wikidata
Acest articol se referă la un personaj din mitologia greacă. Pentru un satelit al planetei Pluto, vedeți Charon (satelit).
Charon traversând Styx-ul
(tablou de Joachim Patenier, 1515)

În mitologia greacă, Charon este luntrașul lui Hades în Infern (Lumea subpământeană).

El îi trecea pe cei morți de curând peste râul Acheron, dar numai dacă își puteau plăti călătoria. În Grecia antică, cadavrelor le era adesea pusă o monedă (un obol până la trei oboli), în gură pentru a putea plăti călătoria. Cei care nu puteau plăti pribegeau o sută de ani pe râul Acheron. În Eneida lui Virgiliu, Sibyla îl ajută pe Enea să treacă râul în direcția inversă și să se întoarcă în lumea celor vii, restabilind echilibrul între cele două lumi. Charon era fiul lui Erebus și a zeiței nopții, Nyx.

Charon era descris ca un moșneag țâfnos sau ca un demon care purta un ciocan dublu.

Bibliografie

  • Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, Editura Științifică și Enciclopedică, 1989
  • Anca Balaci, Mic dicționar de mitologie greacă si romană, Editura Mondero, București, 1992, ISBN 973-9004-09-2
  • George Lăzărescu, Dicționar de mitologie, Casa Editorială Odeon, București, 1992, ISBN 973-9008-28-3
  • N. A. Kun, Legendele și miturile Greciei Antice, Editura Lider, București, 2003, ISBN 973-629-035-2

Vezi și

Legături externe