Drept internațional
În acest articol, subiectul Drept internațional va fi abordat dintr-o perspectivă largă și analitică, cu scopul de a oferi cititorului o viziune cuprinzătoare asupra acestei probleme. Vor fi examinate diferite abordări, teorii și studii legate de Drept internațional, pentru a oferi o înțelegere mai profundă și mai completă a acesteia. Pe parcursul articolului, vor fi explorate diverse fațete ale Drept internațional și vor fi prezentate argumente fundamentate care vor extinde cunoștințele în jurul acestui subiect. Printr-o abordare riguroasă și sistematică, se urmărește să ofere cititorilor o viziune detaliată și îmbogățitoare despre Drept internațional, cu scopul de a încuraja reflecția și dezbaterea în jurul acestei probleme atât de relevante astăzi.
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Dreptul internațional reprezintă cadrul legislativ care reglementează relațiile între state sau între persoane sau entități de naționalități diferite. Textele definitorii pentru dreptul internațional sunt tratatele, convențiile și acordurile. Dreptul internațional poate fi împărțit în două categorii : dreptul internațional public și dreptul internațional privat. Atunci când se folosește expresia drept internațional se face, de obicei, referire la dreptul internațional public.
În mod tradițional, statele sunt singurele subiecte de drept internațional. Proliferarea organizațiilor internaționale în secolul XX și începutul secolului XXI a făcut, însă, ca și acestea să fie recunoscute ca subiecte de drept internațional. Dezvoltarea recentă a dreptului internațional umanitar, a drepturilor omului și a dreptului comercial internațional face ca indivizii și firmele să fie din ce în ce mai mult percepute ca subiecte de drept internațional, o situație care contrazice ordinea juridică tradițională. Din moment ce dreptul internațional reglementează mai mult decât simplele relații între state, ar trebui, poate, definit ca drept adoptat și aplicat la nivel internațional, în opoziție cu nivelul național.
Cazul Goodwin vs. Regatul Unit are în prim plan dreptul/obligația jurnalistului de a-și proteja sursa, drept care este o prerogativă a dreptului la informație, drept care coexistă cu libertatea de exprimare. Deci, după dimensiunea logică, dreptul/obligația jurnalistului de a nu divulga identitatea sursei se suprapune cu libertatea de exprimare. Dintr-o perspectivă juridică, libertatea de exprimare înseamnă și libertatea de a nu te exprima: după legătura „sine qua non” libertatea de exprimare nu ar exista fără libertatea de a nu exprima, dreptul la tăcere, extrapolat. Libertatea de a nu exprima/dreptul de a tăcea este în acest caz, dreptul de a nu divulga identitatea sursei. Pe acest suport se sprijină argumentele apărării reclamantului (Goodwin) în fața Curții Europene a Dreptului Omului (CEDO).
Relația între dreptul internațional și dreptul intern
Coexistența dreptului internațional și a celui intern ridică problema unui eventual raport ierarhic: primează una dintre norme asupra celeilalte? Există două concepții teoretice :
- cea monistă: în cadrul organizării piramidale a normelor, teoretizată de Hans Kelsen, dreptul internațional primează asupra celui intern;
- cea dualistă, postulată de Heinrich Trieple și Dionisio Anzilotti. Dreptul internațional și cel intern formează două ordini juridice distincte, fără vreo relație de subordonare a uneia față de cealaltă. Separarea este posibilă pentru că una are ca subiecte statele și organizațiile internaționale, în timp ce cealaltă nu privește decât indivizii.
Principii
Dreptul internațional are un număr de principii după care se ghidează. Principiul neingerinței (sau nonintervenționismului), de exemplu, are în vedere abținerea unui stat din a interfera în afacerile interne ale unui alt stat. Principiul neagresiunii are în vedere abținerea de la agresiune între state.
Alte principi includ cel al soluționării pe cale pașnică a diverendelor internaționale, a respectării drepturilor omului, al bunei vecinătăți, al cooperării inter-statale, etc.
Note
- ^ Bădescu, p. 91
Bibliografie
- Bădescu, M; Teoria Generală a Dreptului; Curs universitar, editura Hamangiu, București, 2022.
