Acest articol va explora subiectul Max von Laue din diferite perspective și abordări, cu scopul de a oferi cititorului o înțelegere profundă și completă a acestui subiect atât de relevant astăzi. Vor fi abordate aspecte istorice, culturale, sociale și științifice legate de Max von Laue, pentru a oferi o viziune cuprinzătoare și holistică asupra importanței și impactului său în diferite domenii. Printr-o analiză detaliată și riguroasă, vom căuta să oferim cititorului o viziune completă și actualizată asupra Max von Laue, cu scopul de a promova o reflecție critică și îmbogățitoare asupra acestei teme și a impactului acesteia asupra societății contemporane.
Max Theodor Felix von Laue (n. , Koblenz, Imperiul German – d. , Berlinul Occidental, Germania) a fost fizician german, profesor universitar la Berlin și Göttingen, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1914.
"pentru descoperirea difracției razelor X în cristale."
Max von Laue a fost elev al lui Max Planck. În anul 1931 a formulat teoria dinamică a interferențelor, datorată reticulelor tridimensionale ("Unde ale materiei și interferențele lor"). A avut contribuții în optică, în istoria fizicii : a propus o metodă de cercetare cu ajutorul căreia a fost descoperită în 1912 difracția radiaților X pe cristale.
Max von Laue a scris lucrări privind supraconductibilitatea, teoria relativității, teoria cuantică, fizica atomică și istoria fizicii.
|title=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)