În zilele noastre, Nicolaas Bloembergen este un subiect care a captat atenția multor oameni din întreaga lume. Cu relevanța și impactul său asupra societății, Nicolaas Bloembergen a devenit un punct de interes pentru industrii, guverne și mediul academic deopotrivă. De la începutul său până la evoluția sa actuală, Nicolaas Bloembergen a fost subiect de studiu, dezbatere și inovare, ceea ce a condus la o mai bună cunoaștere și înțelegere a importanței sale. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale Nicolaas Bloembergen, analizând impactul acestuia asupra diferitelor aspecte ale vieții de zi cu zi și influența sa asupra dezvoltării viitoare.
Nicolaas Bloembergen (n. , Dordrecht, Olanda de Sud, Țările de Jos – d. , Tucson, Arizona, SUA) a fost un fizician american de origine neerlandeză, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică, în 1981, împreună cu Arthur Schawlow, pentru contribuțiile lor în domeniul spectroscopiei laser. Cei doi au primit o jumătate din premiu, cealaltă fiind acordată lui Kai Siegbahn.
S-a născut la Dordrecht (Olanda). A absolvit Universitatea din Utrecht (1943). În anii 1947-1949 a lucrat la Universitatea din Leida. Din 1949 lucrează la Universitatea Harvard (SUA). Este profesor din anul 1975.
Lucrările se referă la rezonanța nucleară și electronică paramagnetică, electronica cuantică, optica neliniară și spectroscopie laser. În anul 1956 a sugerat aplicarea metodei cu 3 nivele pentru a crea amplificatoare cuantice de diapazon radio pe bază de cristale paramagnetice (mazeri parammagnetici) și a elaborat schema mazerului solid de acțiune continuă. În anul 1948 concomitent cu E. Purcell și Robert Pound a introdus noțiunea de temperatură de spin, mai înaltă decât temperatura rețelei cristaline. Tot împreună cu aceștia a pus bazele teoriei microscopice de relaxare în lichide. În anul 1949 a introdus ideea de difuzie a spinului. În anul 1959, independent de Joseph Weber a elaborat contoarele cuantice. A sugerat ca standard de frecvență folosirea mazerului cu câmp nul. Are contribuții însemnate în formularea legilor opticii neliniare în colaborare cu Peter S. Pershan și independent de Norman Myles Kroll și Rem Hohlov (1962).
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|date=
(ajutor)