Astăzi vrem să vorbim despre Stejărișu, Sibiu. Este un subiect care a generat mult interes în ultima vreme și despre care s-a vorbit mult în diferite domenii. Stejărișu, Sibiu este un subiect care a stârnit curiozitatea multor oameni, deoarece are o mare relevanță astăzi. Pe parcursul acestui articol, vom aprofunda în diferite aspecte legate de Stejărișu, Sibiu, de la originea sa și până la posibilele sale implicații în viitor. În plus, vom explora diferite perspective și opinii pe această temă, cu scopul de a oferi o viziune largă și completă asupra acestui subiect. Fără îndoială, Stejărișu, Sibiu este un subiect care nu lasă pe nimeni indiferent, iar prin acest articol sperăm să oferim informații utile și interesante pentru toți cei care doresc să afle mai multe despre acest subiect fascinant.
Stejărișu | |
— sat — | |
Localizarea satului pe harta României | |
Localizarea satului pe harta județului Sibiu | |
Coordonate: 46°2′18″N 24°40′36″E / 46.03833°N 24.67667°E | |
---|---|
Țară | România |
Județ | Sibiu |
Comună | Iacobeni |
Altitudine | 480 m.d.m. |
Populație (2021) | |
- Total | 400 locuitori |
Fus orar | EET (+2) |
- Ora de vară (DST) | EEST (+3) |
Cod poștal | 557109 |
Prefix telefonic | +40 x69 |
Prezență online | |
Stejărișu în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773 | |
Modifică date / text |
Stejărișu, colocvial Proștea, Proști (în dialectul săsesc Priusterf, Pristref, în germană Probstdorf, în trad. "Satul Prepozitului", în maghiară Prépostfalva), este un sat în comuna Iacobeni din județul Sibiu, Transilvania, România. Se află în partea de est a județului.
Denumirea originară germană Probstdorf înseamnă satul prepozitului . Numele indică apartenența satului la prepozitul de Sibiu, fapt atestat încă din 1223, într-un document ce reprezinta prima menționare istorică a localității.
Mica biserică-sală, cu un cor poligonal și cu o navă dreptunghiulară, a fost ridicată în mijlocul satului în secolul al XIV-lea. Din ea s-au păstrat doar pereții longitudinali ai navei. O dată cu fortificarea bisericii, care a avut loc în jurul anului 1500, a fost construit în capătul ei vestic un donjon, la fel cum s-au înălțat și altele, tot pe atunci, în satele învecinate.
Pe la începutul secolului al XVI-lea a fost ridicată și incinta din jurul bisericii, în forma unui traseu poligonal neregulat. Ulterior, incinta a fost dublată aproape în totalitate, excepție făcând partea sudică. În timpul refacerilor din 1860, incinta interioară a fost demolată, iar materialul rezultat a fost folosit la mărirea bisericii.