În lumea de astăzi, Cursul mijlociu al Someșului este un subiect care a devenit din ce în ce mai relevant. De la repercusiunile sale asupra societății până la impactul asupra economiei și asupra mediului, Cursul mijlociu al Someșului a devenit un punct focal atât pentru experți, cât și pentru cetățeni. Pentru a înțelege mai bine acest fenomen și implicațiile sale, este esențial să-l examinăm din mai multe perspective și să descoperim adevărata sa amploare. În acest articol, vom explora diferite aspecte legate de Cursul mijlociu al Someșului, oferind o imagine de ansamblu cuprinzătoare, de la istoria sa până la posibilele sale soluții. Prin aceasta, sperăm să facem lumină asupra Cursul mijlociu al Someșului și să promovăm o discuție informată despre importanța sa astăzi.
Cursul mijlociu al Someșului
| ||
Imagine din sit | ||
Localizarea sitului pe harta țării | ||
Poziția | Județul Maramureș Județul Sălaj România | |
---|---|---|
Cel mai apropiat oraș | Jibou | |
Coordonate | 47°21′20″N 23°17′31″E / 47.35556°N 23.29194°E | |
Suprafață | 33.258, 90 ha | |
Bioregiune | Continentală | |
Înființare | 2011 | |
Cod SCI/SPA | ROSPA0114 | |
Modifică date / text |
Cursul mijlociu al Someșului este o zonă protejată (arie de protecție specială avifaunistică - SPA) situată în nord-vestul Transilvaniei, pe teritoriile județelor Maramureș și Sălaj.
Aria naturală se întinde în extremitatea vestică a județului Sălaj și cea sudică a Maramureșului, ocupând teritoriile administrative ale comunelor Benesat, Băbeni, Cristolț, Ileanda, Letca, Lozna, Năpradea, Rus, Someș-Odorhei, Surduc și Sălățig și cele ale orașelor Jibou și Cehu Silvaniei (din județul Sălaj); precum și cele ale comunelor Mireșu Mare și Valea Chioarului; și cel al orașului Ulmeni din județul Maramureș. Situl se află în aproperea drumului național DN1H care leagă municipiul Zalău de Jibou.
Situl „Cursul mijlociu al Someșului” a fost declarat arie de protecție specială avifaunistică prin Hotărârea de Guvern nr.971 din 2011 (privind modificarea și comletarea HG 1284/2007, cu privire la instituirea ariilor de protecție specială avifaunistică, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în Romania) și se întinde pe o suprafață de 33.258, 90 hectare.
Aria protejată (încadrată în bioregiunea continentală a Patformei Someșene, pe cursul mijlociu al râului Someș și a afluenților săi din acest bazin) reprezintă o zonă naturală (pajiști naturale, pășuni, păduri de luncă, heleștee, terenuri arabile și culturi) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare. Situl cupride cinci clase de habitate de interes comunitar (Ape dulci continentale; Culturi cerealiere extensive; Pajiști ameliorate; Păduri caducifoliate; Alte terenuri cultivate) și include cinci rezervații naturale: Calcarele de Rona, Lunca cu lalea pestriță - Valea Sălajului, Pădurea „La Castani”, Pietrele Moșu și Baba și Stanii Clițului .
La baza desemnării sitului se află mai multe specii de păsări protejate la nivel european (prin directivele 147/CE din 30 noiembrie 2009 și 79/409/CEE din 2 aprilie 1979 - privind conservarea păsărilor sălbatice) sau aflate pe lista roșie a IUCN.
Specii de păsări semnalate în arealul sitului: uliu porumbar (Accipiter gentilis), stârc cenușiu (Ardea cinerea), rață mare (Anas platyrhynchos) lăcarul mare (Acrocephalus arundinaceus), lăcar-de-mlaștină (Acrocephalus palustris), lăcar-de-lac (Acrocephalus scirpaceus), fluierar de munte (Actitis hypoleucos), pițigoi moțat (Aegithalos caudatus), ciocârlie-de-câmp (Alauda arvensis), rață mare (Anas platyrhynchos), pescăruș albastru (Alcedo atthis), fâsă-de-câmp (Anthus campestris), fâsă de pădure (Anthus trivialis), acvila țipătoare mică (Aquila pomarina), stârc cenușiu (Ardea cinerea), ciuf-de-pădure (Asio otus), cucuvea (Athene noctua), bufniță (Bubo bubo), șorecar comun (Buteo buteo), caprimulg (Caprimulgus europaeus), cânepar (Carduelis cannabina), sticlete (Carduelis carduelis), florinete (Carduelis chloris), scatiu (Carduelis spinus), cojoaică de pădure (Certhia familiaris), prundașul gulerat mic (Charadrius dubius), chirighiță-cu-obraz-alb (Chlidonias hybridus), barză albă (Ciconia ciconia), șerpar (Circaetus gallicus), erete-de-stuf (Circus aeruginosus), botgros (Coccothraustes coccothraustes), porumbel de scorbură (Columba oenas), porumbel gulerat (Columba palumbus), corb (Corvus corax), prepeliță (Coturnix coturnix), cristei de câmp (Crex crex), cuc (Cuculus canorus), lăstun de casă (Delichon urbica), ciocănitoarea de stejar (Dendrocopos medius), ciocănitoarea pestriță mică (Dendrocopos minor), ciocănitoare neagră (Dryocopus martius), presură galbenă (Emberiza citrinella), șoimul rândunelelor (Falco subbuteo), vânturel roșu (Falco tinnunculus), acvilă pitică (Hieraaetus pennatus), stârc pitic (Ixobrychus minutus), sfrâncioc (Lanius excubitor), sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio), sfrânciocul cu frunte neagră (Lanius minor), grelușel-de-zăvoi (Locustella luscinioides), ciocârlie-de-pădure (Lullula arborea), prigoare (Merops apiaster), presură sură (Miliaria calandra), grangur (Oriolus oriolus), ciuf-pitic (Otus scops), potârniche (Perdix perdix), viespar (Pernis apivorus), ciocănitoarea verzuie (Picus canus), mugurar (Pyrrhula pyrrhula), lăstun de mal (Riparia riparia), sitar de pădure (Scolopax rusticola), turturică (Streptopelia turtur), huhurez-mic (Strix aluco), huhurez-mare (Strix uralensis), fluierar cu picioare verzi (Tringa nebularia), pupăză (Upupa epops) sau nagâț (Vanellus vanellus).
În vecinătatea sitului se află mai multe obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel:
Reportaje