În acest articol vom analiza Gura Vedei – Șaica – Slobozia din diferite perspective, cu scopul de a aprofunda în importanța și implicațiile sale. Gura Vedei – Șaica – Slobozia este un subiect care a căpătat relevanță în ultimii ani, generând dezbateri și controverse în diverse domenii. Prin această analiză exhaustivă, ne propunem să facem lumină asupra diferitelor aspecte din jurul Gura Vedei – Șaica – Slobozia, oferind cititorului o viziune completă și echilibrată. De la origini și până la impactul său asupra societății de astăzi, vom examina fiecare fațetă a Gura Vedei – Șaica – Slobozia pentru a înțelege mai bine acoperirea și semnificația sa în lumea contemporană. Folosind surse de încredere și opinii ale experților, vom aprofunda într-un studiu aprofundat care își propune să deschidă dialogul și să încurajeze reflecția asupra Gura Vedei – Șaica – Slobozia.
Gura Vedei – Șaica – Slobozia
| ||
Localizarea sitului pe harta țării | ||
Poziția | Județul Călărași Județul Giurgiu Județul Teleorman România | |
---|---|---|
Cel mai apropiat oraș | Giurgiu | |
Coordonate | 43°44′35″N 25°48′03″E / 43.74306°N 25.80083°E | |
Suprafață | 9.514 ha | |
Bioregiune | Continentală | |
Înființare | 2007 | |
Cod SCI/SPA | ROSCI0088 | |
Modifică date / text |
Gura Vedei – Șaica – Slobozia este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în sudul României, pe teritoriile administrative ale județelor Călărași, Giurgiu și Teleorman.
Aria naturală se află în extremitatea sudică a județului Giurgiu , cea sud-vestică a județului Călărași și cea sud-estică a județului Teleorman (în Lunca Dunării), în imediata apropiere de drumul național DN5C, care leagă municipiul Giurgiu de orașul Zimnicea.
Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 9.514 hectare.
Aria protejată (încadrată în bioregiune geografică continentală) reprezintă o zonă naturală (râuri, plaje cu nisip, lacuri, mlaștini, turbării, pajiști, terenuri arabile, păduri de foioase) cu rol de protecție și conservare a două tipuri de habitate de interes comunitar: Zavoaie cu Salix alba si Populus alba și Paduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri). Situl asigură condiții de hrană și viețuire pentru mai multe specii de mamifere, reptile, amfibieni și pești (unele protejate prin lege).
În arealul sitului vegetează arbori cu specii de: stejar (Quercus robur), velniș (Ulmus laevis), frasin (din speciile Fraxinus excelsior și Fraxinus augustifolia), plop alb (Populus alba) și salcie (Salix alba).
Fauna sitului este constituită din mamifere cu specii (multe aflate pe lista roșie a IUCN) de:
vidră de râu (Lutra lutra), popândău (Spermophilus citellus), liliacul cu aripi lungi (Miniopterus schreibersii), liliacul comun (Myotis myotis), liliacul cărămiziu (Myotis emarginatus), liliacul cu potcoavă (Rhinolophus mehelyi), liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros); reptile și amfibieni (țestoasa de baltă din specia Emys orbicularis și buhaiul de baltă cu burta roșie - Bombina bombina, specie considerată ca vulnerabilă și aflată pe lista roșie a IUCN) și pești cu specii de: avat (Aspius aspius), svârlugă (Cobitis taenia), porcușor-de-nisip (Gobio albipinnatus), răspăr (Gymnocephalus schraetzer), țipar (Misgurnus fossilis), boarța, (Rhodeus sericeus amarus), dunăriță (Sabanejewia aurata), fusar (Zingel streber), ghiborț de râu (Gymnocephalus baloni) sau scrumbia de Dunăre (Alosa immaculata)..
În arealul sitului este semnalată prezența unei comunități de scoici cu indivizi din specia Unio crassus (scoică-mică-de-râu), specie cu risc ridicat de dispariție în sălbăticie, aflată pe lista roșie a IUCN.
În vecinătatea sitului se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel:
Reportaje