Lutră chiliană

Astăzi, Lutră chiliană este un subiect extrem de relevant, care a captat atenția unui spectru larg al societății. Odată cu progresul constant al tehnologiei și al globalizării, Lutră chiliană a devenit un punct central de dezbatere și discuții în diferite domenii. Din domeniul academic, prin lumea muncii, până la sfera politică, Lutră chiliană a generat o serie de reflecții și întrebări care caută să înțeleagă impactul său asupra societății contemporane. În acest articol, vom explora în detaliu diferitele aspecte legate de Lutră chiliană, analizând implicațiile sale în diverse domenii și oferind o viziune cuprinzătoare asupra acestui subiect atât de relevant astăzi.

Lutră chiliană
La Muzeul Francisco Moreno din Patagonia⁠(en), Argentina
Stare de conservare

În pericol  (IUCN 3.1)
CITES Appendix I (CITES)
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Mammalia
Ordin: Carnivora
Familie: Mustelidae
Subfamilie: Lutrinae
Gen: Lontra
Specie: L. provocax
Nume binomial
Lontra provocax
(Thomas, 1908)
Arealul lutrei chiliene
Sinonime
  • Lutra provocax (Thomas, 1908)

Lutra chiliană (Lontra provocax), numită și vidră sud-americană, este o specie de vidră din Chile și Argentina. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii o clasifică drept specie pe cale de dispariție.

Taxonomie

Lutra chiliană a fost descrisă științific pentru prima oară în 1908 de către Oldfield Thomas, cu denumirea științifică Lutra provocax. A fost de asemenea considerată drept subspecie a vidrei americane (Lontra canadensis), însă în prezent este recunoscută drept specie separată. În 1987, Zyll de Jong a plasat-o în genul Lontra, în care continuă să fie plasată și astăzi. Conform ediției a treia a Mammal Species of the World, lutra chiliană nu are subspecii.

Descriere

Lutră chiliană

Lutra chiliană are blana dorsală de culoare cafenie închisă și blana ventrală de culoare argintie-albicioasă sau scorțișorie deschisă. Lungimea corpului este de 1–1,2 m, incluzând cea a cozii care este de 35–50 cm. Greutatea este de 3,5–5 kg, însă poate ajunge chiar și la 15 kg.

Răspândire și habitat

Arealul lutrei chiliene cuprinde părți din Chile și Argentina. Lutra chiliană viețuiește atât în ape dulci, cât și în ape marine. Printre habitatele pe care le populează se numără râuri, bălți și lacuri, și zone costale și stâncoase cu canale precum estuare în care nu se produc valuri mari și în care se simte în siguranță. Populează zone costale deschise numai dacă acestea dispun de vegetație ierboasă și înaltă.

Comportament și ecologie

Lutra chiliană este crepusculară⁠(en) și nocturnă. Dieta sa include crustacee, pești, păsări și moluște și alte nevertebrate. Se reproduce iarna și primăvara. Dezvoltarea embrionară durează numai două luni, dar pentru că embrionul stă într-o stare latentă vreme de câteva luni, perioada de gestație este practic de 10–12 luni. Rândul de pui⁠(en) constă în 1 până la 4 pui. Laptele este foarte bogat în substanțe energetice. Puii au pleoapele lipite timp de o lună de la naștere, se pot hrăni cu hrană solidă de la șapte săptămâni, de la trei luni pot înota, iar de la patru luni își pot face singuri rost de mâncare. Masculii ajung maturi sexual⁠(en) la trei ani și femelele la doi ani. Lutra chiliană devine independentă la vârsta de un an. Cele mai multe lutre chiliene trăiesc numai câțiva ani, dar în jur de 1 % din indivizi reușesc să atingă vârsta de 10 ani.

Stare de conservare

Lutra chiliană este listată pe Lista roșie a IUCN drept specie pe cale de dispariție și este de asemenea inclusă în Anexa I a CITES.

În Argentina, vânarea și capturarea lutrei chiliene este interzisă în 1950 încoace.

În 2022, lutra chiliană a fost raportată în Lacul Fonck⁠(en) pentru prima oară de când în anii 1980 a început să fie căutată în lac.

În cultură

În cultura oamenilor Mapuche, lutra chiliană (numită în spaniolă huillín) este asociată cu iscusința sexuală. Se spune că grăsimea sa îi ajută pe lonko⁠(en) să își satisfacă cele câteva soții⁠(en).

Note

  1. ^ a b c d e f g h i j Sepúlveda, M.A., Valenzuela, A.E.J., Pozzi, C., Medina-Vogel, G. & Chehébar, C. Lontra provocax. Lista roșie a speciilor periclitate IUCN. Versiunea 3.1. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii. .  Accessed on 16 March 2023.
  2. ^ a b c d Wozencraft, W. C. (). „Order Carnivora”. În Wilson, D. E.; Reeder, D. M. Mammal Species of the World (ed. 3rd). Johns Hopkins University Press. p. 604. ISBN 978-0-8018-8221-0. OCLC 62265494. 
  3. ^ a b c d e f g h i Dumitru Murariu (). Din lumea mamiferelor. Volumul VI - Mamifere acvatice. București: Editura Academiei Române. pp. 217–218. ISBN 978-973-27-2109-4. 
  4. ^ Spelman, Lucy (). Enciclopedia Animalelor. Litera. p. 258. ISBN 9786066864626. 
  5. ^ „REGULAMENTUL (UE) NR. 1320/2014 AL COMISIEI din 1 decembrie 2014 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 338/97 al Consiliului privind protecția speciilor faunei și florei sălbatice prin controlul comerțului cu acestea” (PDF). Uniunea Europeană. Accesat în . 
  6. ^ Serge Larivière & Andrew P. Jennings: Family Mustelidae (Weasels and relatives). în Don E. Wilson, Russell A. Mittermeier: Handbook of the Mammals of the World – Volume 1 Carnivores. Lynx Editions, 2009, ISBN 978-84-96553-49-1. p. 643.
  7. ^ a b c d e Toledo, Gisela Knittel; Maturana, Mario Arévalo (). „Plan Nacional de Conservación del Huillín (Lontra provocax Thomas, 1908) en Chile” (în spaniolă). Accesat în . 
  8. ^ Lontra provocax – southern river otter”. Animal Diversity Web. Accesat în . 
  9. ^ a b Pozzi, Carla; Ladio, Ana Haydeé; Rodríguez, Antonio; Vereertbrugghen, Tomas (). „Ampliación de ka distribución actual del huillín (Lontra provocax) en el Parque Nacional Nahuel Huapi, desde una aproximación etnozoológica”. Ethnoscientia (în Spanish). 7 (1): 19. doi:10.18542/ethnoscientia.v7i1.11384Accesibil gratuit. 
  10. ^ a b Montecino Aguirre, Sonia (). Mitos de Chile: Enciclopedia de seres, apariciones y encantos (în spaniolă). Catalonia. p. 469. ISBN 978-956-324-375-8.