În zilele noastre, Nevăstuică siberiană este un subiect care a căpătat din ce în ce mai multă relevanță în diferite domenii. Fie în lumea tehnologiei, științei, societății sau culturii, Nevăstuică siberiană a captat atenția experților și a publicului în general. Interesul pentru Nevăstuică siberiană a condus la o dezbatere în continuă evoluție și la o analiză aprofundată a implicațiilor și repercusiunilor sale. În acest articol, vom explora diferite aspecte legate de Nevăstuică siberiană și impactul său astăzi. Mai mult, vom examina tendințele care s-au dezvoltat în jurul Nevăstuică siberiană și vom propune câteva reflecții asupra viitorului său.
Nevăstuică siberiană | |
---|---|
Stare de conservare | |
Clasificare științifică | |
Regn: | Animalia |
Încrengătură: | Chordata |
Clasă: | Mammalia |
Ordin: | Carnivora |
Familie: | Mustelidae |
Gen: | Mustela |
Specie: | M. sibirica |
Nume binomial | |
Mustela sibirica (Pallas, 1773) | |
Subspecii | |
Arealul nevăstuicii siberiene (verde – originară, roșu – introdusă) | |
Modifică text |
Nevăstuica siberiană (Mustela sibirica), numită și vizon siberian sau kolonoc, este o specie de mustelidă. Este găsită în Bhutan, China, Coreea de Nord, Coreea de Sud, India, Mongolia, Myanmar, Nepal, Pakistan, Rusia și Taiwan, dar este posibil să se găsească și în Laos și Thailanda, iar în Japonia a fost introdusă. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii a clasificat-o ca fiind o specie neamenințată cu dispariția.
Nevăstuica siberiană a fost descrisă științific în 1773 de către Peter Simon Pallas. Există 11 subspecii descrise ale speciei Mustela sibirica:
Masculii adulți au 28-39 cm în lungime, în timp ce femelele ajung la 25–30,5 cm. La masculi, coada poate avea până la 15,5–21 cm în lungime, iar la femele până la 13,3–16,4 cm. Greutatea masculilor este de 650–820 g; cea a femelelor de 360–430 g. Exemplare deosebit de mari au fost văzute în Stepa Baraba.
Nevăstuica siberiană este găsită în Bhutan, China, Coreea de Nord, Coreea de Sud, India, Mongolia, Myanmar, Nepal, Pakistan, Rusia și Taiwan, dar este posibil să se găsească și în Laos și Thailanda, iar în Japonia a fost introdusă. Cea mai înaltă altitudine la care viețuiește este de 4.875 m. Habitatul său include păduri, zone deschise care conțin porțiuni mici de pădure și silvostepă și maluri de râuri.
Dieta nevăstuicii siberiene include pești, amfibieni, semințe de pin, hoituri, rozătoare și iepuri fluierători.
Nevăstuica siberiană are o răspândire largă. Populația sa constă în mulți indivizi, este stabilă (adică nu este în creștere sau în scădere) și este improbabil să scadă într-un ritm suficient de rapid pentru a justifica includerea speciei într-o categorie amenințată. Este afectată de incendii naturale și de competiția pe resurse cu samurul. Arealul său cuprinde arii protejate, iar în Rusia este vânată legal pentru blana sa. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii a clasificat-o ca fiind o specie neamenințată cu dispariția.