Lutrogale

În acest articol, vom pătrunde în lumea interesantă a lui Lutrogale. Vom explora originile sale, impactul asupra societății moderne și relevanța sa în mediul actual. Lutrogale este un subiect care a captat atenția experților și pasionaților deopotrivă și, pe măsură ce progresăm prin acest articol, vom descoperi importanța și influența acestuia asupra diferitelor aspecte ale vieții de zi cu zi. De la începuturile sale și până la evoluția sa astăzi, Lutrogale s-a dovedit a fi un subiect intrigant și semnificativ și, prin intermediul acestui articol, ne vom adânci în lumea sa fascinantă pentru a înțelege mai bine scopul și relevanța sa astăzi.

Lutrogale
Vidră indiană (Lutrogale perspicillata)
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Mammalia
Ordin: Carnivora
Familie: Mustelidae
Subfamilie: Lutrinae
Gen: Lutrogale
(Gray, 1865)
Specia tip
Lutra perspicillata
(I. Geoffroy Saint-Hilaire, 1826)
Răspândirea vidrei indiene

Lutrogale este un gen de vidre care a fost propus ca nume generic de John Edward Gray în 1865 pentru vidre cu fruntea și nasul convexe, folosind vidra indiană (L. perspicillata) ca specie tip.

Genul conține de asemenea următoarele specii extincte și fosile:

Note

  1. ^ a b Wozencraft, W.C. (). „Genus Lutrogale. În Wilson, D.E.; Reeder, D.M. Mammal Species of the World: A Taxonomic and Geographic Reference (ed. 3rd). Johns Hopkins University Press. p. 605. ISBN 978-0-8018-8221-0. OCLC 62265494. 
  2. ^ Gray, J. E. (). „Revision of the Genera and Species of Mustelidae contained in the British Museum”. Proceedings of the Zoological Society of London. January 1865: 100–154. 
  3. ^ Willemsen, G. F. (). „Comparative study of the functional morphology of some Lutrinae especially Lutra lutra, Lutrogale perspicillata and the Pleistocene Isolalutra cretensis”. Proceedings Koninklijke Nederlandse Academie van Wetenschappen B. 83 (3): 289–326. 
  4. ^ a b Willemsen, G. F. (). „Lutrogale palaeoleptonyx(Dubois, 1908), a fossil otter from Java in the Dubois collection”. Proceedings Koninklijke Nederlandse Academie van Wetenschappen B. 89: 195–200.