În articolul prezentat mai jos, subiectul Tresviri monetales va fi discutat în detaliu și exhaustiv. Tresviri monetales este un subiect care a generat un mare interes în diferite domenii, iar relevanța sa a crescut în ultimii ani. Pe parcursul acestui articol vor fi analizate diverse aspecte legate de Tresviri monetales, de la originea și evoluția sa până la implicațiile sale în societatea actuală. Se va face un tur al diferitelor perspective și abordări care au fost propuse în jurul Tresviri monetales, pentru a oferi o viziune cuprinzătoare și actualizată asupra acestui subiect. În plus, vor fi examinate provocările pe care le prezintă Tresviri monetales în prezent și vor fi oferite posibile strategii și soluții pentru a le aborda în mod eficient.
Tresviri monetales era un colegiu format din trei magistrați care supervizau baterea monedei sub Roma Antică.
Mențiunile despre magistrați special numiți să supervizeze baterea de monede sunt rare pentru începuturile Republicii, doar juristul roman Sextus Pomponius evocă vag crearea acestei magistraturi. Potrivit istoricului german Niebuhr, ei apar în epoca în care romanii introduc primele monede de argint, începând din 269 î.Hr. Considerând povestirile lui Pomponius și ale Titus Livius privitoare la crearea unor triumviri capitales, se poate ajunge până în 289 î.Hr., adică la începutul secolului al III-lea î.Hr., ceea ce corespunde cu introducerea unei veritabile monede romane. Totuși, unii istorici moderni consideră că textul lui Pomponius nu permite o datare așa precisă și așa de străveche.
Primul colegiu a cărui existență este sigură apare în jurul anului 150 î.Hr.. Colegiul a fost extins temporar cu un al patrulea membru de către Iulius Caesar în 44 î.Hr. pentru asigurarea unei producții de monede desosebit de importante în pregătirea campaniei pe care Caesar o proiecta să o lanseze împotriva parților.
Sub Republica Romană, magistrații însărcinați cu baterea monedei sunt numiți tres viri aere argento auro flando feriundo, literal „trei bărbați pentru pregătirea și baterea pieselor de bronz, de argint și de aur”. Titlul lor este adesea abreviat pe piese pentru a se permite autentificarea lor în III VIR AAAFF, se găsește și forma III VIR A P F pentru tresviri ad pecuniam feriundum. Ordinea în care sunt date metalele nu este certă. Ordinea potrivit nobleței metalelor, în valoare ascendentă aere argento auro (adică bronz, argint apoi aur), explicată de gramaticul Valerius Probus, pare să fie cea mai curentă, dar nu este sistematică. O altă ipoteză apărată de Cicero prezintă ordinea cronologică, adică metalele sunt citate în ordinea apariției lor în monetăria romană.