Albăstrea

În lumea de astăzi, Albăstrea este un subiect care a devenit din ce în ce mai relevant. Fie la nivel personal, profesional sau social, Albăstrea a reușit să stârnească interesul unei game largi de persoane și organizații. Impactul său s-a reflectat în diverse domenii, de la tehnologie la divertisment, inclusiv sănătate și educație. În acest articol, vom explora Albăstrea în profunzime, analizând implicațiile, provocările și posibilele soluții ale acestuia. În plus, vom examina modul în care Albăstrea a evoluat de-a lungul timpului și impactul pe care l-a avut asupra societății moderne.

Albăstrea
Clasificare științifică
SupradomeniuBiota
SupraregnEukaryota
RegnPlantae
SubregnViridiplantae
InfraregnStreptophyta
DiviziuneTracheophyta
SubdiviziuneSpermatophytes
OrdinAsterales
FamilieAsteraceae
SubfamilieCarduoideae
TribCynareae
SubtribCentaureinae
GenCentaurea
Nume binomial
Centaurea cyanus
L., 1753

Albăstreaua (lat. Centaurea cyanus) este o specie de plante erbacee anuală, erectă, înaltă de 0,5–1 m, cu peri pe organele aeriene din familia Asteraceae, ce crește în Europa.

Denumiri populare

Albăstreaua este denumită și albăstrică, albăstriță, vinețea, vinețică, (reg.) ghioc, zglăvoc, floarea-grâului, floarea-paiului, clopoțel, floare-vânătă, iarba frigurilor, măturice, tătăișă vânătă.

Numele de „Albăstrea” este uneori eronat folosit și pentru Cicoare.

Caractere morfologice

  • Tulpina este verde, muchiată, simplă sau ramificată .
  • Frunzele sunt alterne, liniare, lungi până la 8–9 cm și înguste doar de 4–9 mm, alburii datorită perilor mătăsoși.
  • Florile sunt albastre, grupate în antodii globuloase terminale; deși toate sunt tubuloase, ele sînt diferențiate și anume 7—12 marginale, sterile, cu formă de pâlnie și alte numeroase interne, fertile, mai mici, și cu nuanțe spre violaceu. Florile sunt dispuse mai multe la un loc, formând un capitul, înconjurat de bractee de culoare verde, cu marginile acoperite cu dințisori bruni. Florile marginale sunt de dimensiuni mai mari, având forma unei pâlnii cu 5 dinți. Florile centrale sunt mai mici.
  • Fructele sunt mici achene (3 mm), cu papus.

Compoziție chimică

Compoziție chimică: poliene (centaur X), poliene (centaur Y); substanțe amare: centaurina (cnicina); un glicozid: cicorina, mucilagii, tanin, un antocian glicozidic: cianina, antocianidine, săruri de potasiu și mangan.

Substanțele active importante: centaurina, pelargonină, cianină, tanin.

Utilizare

Albăstrelele se folosesc, în principal, în tratametele legate de inflamațile ochilor, în conjuctivite, în inflamații ale pleoapelor.

Preparatele din albăstrele se folosesc și ca diuretic.

Potrivit specialiștilor, produsul terapeutic pe bază de albăstrele, acționează pe trei direcții: calmant, diuretic, astringent.

Note

  1. ^ Species Plantarum, p. 911 
  2. ^ a b c d Dicționar plantelor de leac, Editura Călin , București, 2008, ISBN 978-973-766-08-1
  3. ^ a b c d e Albastrele (Centaurea cyanus L.) accesat 2010-03-19

Bibliografie

Legături externe