Sunătoare

În acest articol vom explora lumea fascinantă a lui Sunătoare și modul în care a avut impact asupra diferitelor zone ale societății. De la apariția sa, Sunătoare a stârnit un mare interes și a generat discuții relevante în jurul importanței sale. De-a lungul istoriei, Sunătoare a fost o sursă de studiu și reflecție, iar influența sa a marcat semnificativ dezvoltarea diferitelor discipline. În acest sens, este relevant să analizăm modul în care Sunătoare a evoluat de-a lungul timpului și care a fost rolul său în modelarea realității pe care o locuim. În plus, vom aborda diferitele perspective și opinii în jurul Sunătoare, pentru a înțelege adevărata sa dimensiune și amploare. Printr-o analiză profundă și obiectivă, acest articol încearcă să ofere o viziune cuprinzătoare despre Sunătoare și implicațiile sale astăzi.

Sunătoare
Clasificare științifică
SupradomeniuBiota
SupraregnEukaryota
RegnPlantae
SubregnViridiplantae
InfraregnStreptophyta
DiviziuneTracheophyta
SubdiviziuneSpermatophytes
OrdinMalpighiales
FamilieHypericaceae
TribHypericeae
GenHypericum
Nume binomial
Hypericum perforatum
L., 1753

Sunătoarea (Hypericum perforatum) (alte denumiri: pojarniță, regionalisme: drobișor, fălcățea, harnică, închegătoare) este o plantă erbacee, perenă, cu tulpină dreaptă, ramificată în partea superioară, ușor lemnoasă în partea de jos, prevăzută de-a lungul ei cu două muchii, glabră și înaltă până la 1m. Frunzele, dispuse opus, sunt sesile, oval-eliptice, glabre și conțin numeroase pungi secretoare, dând impresia că prezintă puncte translucide (când sunt examinate prin transparență), de unde și denumirea de "perforatum" dată acestei specii. Florile sunt grupate în vârful tulpinii și ramurilor, sunt hermafrodite, pentamere; periantul este format din 5 sepale și 5 petale de culoare galben-aurie, iar androceul din stamine numeroase. Înflorește din iunie până în septembrie. Fructul este o capsulă ovală.

Produsul vegetal folosit în produsele terapeutice este reprezentat de părțile terminale (de 20–30 cm) înflorite (Herba Hyperici). Florile de sunătoare se culeg în zile uscate și însorite, din iunie și până în septembrie, prin tăiere cu foarfeca. Se usucă la umbră, în loc bine aerisit, întinse în strat subțire, pe hârtie sau pânză. După uscare, se păstrează în pungi de hârtie ori săculeți de pânză în locuri uscate și întunecate.

Proprietăți

Ca principii active, sunătoarea este bogată în derivați antracenici (hipericină, pseudohipericină), uleiuri volatile, flavonozide având ca aglicon hiperina, acizii cafeic și clorogenic, taninuri.

Acțiune farmacologică: datorită hipericinei și pseudohipericinei, uleiului volatil și taninurilor, produsul are acțiune antiseptică, astringentă și cicatrizantă. Flavonozidele sunt răspunzătoare de acțiunea vasodilatatoare și hipotensivă. Acizii clorogenic și cafeic explică proprietățile antiinflamatoare și colagoge ale plantei.

Galerie

Bibliografie

  • Florentin Crăciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan - Ghidul plantelor medicinale uzuale, Editura științifică, București 1992, pag. 116

Note

  1. ^ Species Plantarum, p. 785 
  2. ^ „Sunătoare” la DEX online

Legături externe