În acest articol vom aprofunda subiectul Lavandula, analizând diferitele sale aspecte și repercusiuni în societatea actuală. Lavandula a fost subiect de dezbateri și controverse în ultima vreme, stârnind interesul cercetătorilor, cadrelor universitare și cetățenilor. Pe parcursul rândurilor următoare, vom explora originea, evoluția și influența ei în diferite domenii, precum și posibilele implicații pe care le are pentru viitor. De la origini și până în prezent, Lavandula a jucat un rol fundamental în modelarea lumii pe care o cunoaștem și este important să înțelegem scopul și consecințele acesteia pentru a o aborda în mod corespunzător.
Levănțică | |
---|---|
Flori de levănțică | |
Clasificare științifică | |
Regn: | Plantae |
Încrengătură: | Magnoliophyta |
Clasă: | Magnoliopsida |
Subclasă: | Asteridae |
Ordin: | Lamiales |
Familie: | Lamiaceae |
Subfamilie: | Nepetoideae |
Trib: | Lavanduleae |
Gen: | Lavandula L., 1753 |
Specii | |
vezi textul | |
Sinonime | |
Modifică text |
Lavanda este un gen de plante din familia Lamiaceae, native din regiunea mediteraneană până în Africa tropicală și până în regiunile sud-estice ale Indiei. Genul include circa 40 (până la 60) de specii de plante anuale, plante ierboase, arbuști. Zonele native se întind de la Insulele Canare, nordul și estul Africii, sudul Europei și Mediterana, Arabia și India. Deoarece formele cultivate sunt plantate în grădini din toată lumea, sunt uneori găsite și în sălbăticie, departe de mediul natural. Denumirea de lavandă este folosită uneori pentru a desemna parfumul extras din levănțică.
Cea mai răspândită formă de cultivare este lavanda comună sau engleză Lavandula angustifolia (denumită anterior L. officinalis). Se poate găsi o gamă largă de cultivare. Alte specii ornamentale cultivate în mod obișnuit sunt L. stoechas, L. dentata și L. multifida (levănțică egipteană).
Levănțica înflorește cel mai bine în soluri uscate, bine drenate, nisipoase sau cu pietriș, în plin soare. Levănțica engleză are un proces de germinare lung (14-28 de zile) și se maturizează în 100-110 zile. Toate tipurile au nevoie de puțin sau deloc de îngrășăminte și de o bună circulație a aerului. În zonele cu umiditate ridicată, putregaiul rădăcinilor datorat infecției cu ciuperci poate fi o problemă. Mulciurile organice pot reține umezeala în jurul bazei plantelor, favorizând putrezirea rădăcinilor. Materialele cu pietriș, cum ar fi rocile zdrobite, dau rezultate mai bune. Crește cel mai bine în soluri cu un pH între 6 și 8. Cea mai mare parte a levănțicii se recoltează manual, iar timpul de recoltare variază în funcție de utilizarea preconizată.
În uleiul de levănțică au fost identificate aproximativ 100 de substanțe fitochimice individuale, inclusiv conținuturi majore de acetat de linalil (30-55%), linalool (20-35%), taninuri (5-10%) și cariofilen (8%), cu cantități mai mici de sescviterpenă, alcooli perililici, esteri, oxizi, cetone, eucaliptol, camfor, beta-ocimene, limonen, acid caproic și oxid de cariofilen. Cantitățile relative ale acestor compuși variază considerabil între speciile de lavandă.