Mandragoră
În articolul următor ne vom adânci în lumea fascinantă a lui Mandragoră, un subiect care a captat atenția a milioane de oameni din întreaga lume. Fie datorită relevanței sale în istorie, a impactului asupra societății actuale sau a influenței sale în domeniul cultural, Mandragoră a stârnit un mare interes și curiozitate în diferite domenii. În acest sens, vom explora diferitele aspecte legate de Mandragoră, de la origini până la evoluția sa în timp. Mai mult, vom analiza importanța sa în contextul actual și proiecția sa viitoare, permițându-ne să înțelegem mai bine relevanța și semnificația Mandragoră în lumea de astăzi.
 | Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
| Mandragoră | |
|---|---|
| |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Plantae |
| Subregn: | Mandragore officinale |
| Diviziune: | Mandragore officinale |
| Clasă: | Magnoliopsida |
| Ordin: | Solanales |
| Familie: | Solanaceae |
| Gen: | Mandragora |
| Nume binomial | |
| Mandragora L. | |
Modifică text  |
|
Mandragora (Mandragora officinarum) este o specie de plante erbacee, perenă, vivace, din zona mediteraneană. Mandragora officinarum aparține familiei Solanaceae, alături de Atropa belladonna (mătrăgună).
Etimologie
Termenul „mandragoră” provine în limba română din slavonul manŭdragora, latinul mandragoras și totodată din grecul μανδραγόρας (mandragoras). Acești trei termeni denumesc aceeași plantă în aceste limbi diferite. Etimologia cuvântului grec este obscură. Cu certitudine, grecul „mandragoras” provine de la numele mătrăgunei (în arameică asiriană nam. tar. ira, morfologic „drogul (rău) de Namta”, Namta fiind un demon pestilențial provocator de maladii). Printre altele, originea vine din sanscritul mandros care însemnă „somn” și agora care însemnă „substanță”.
Descriere
Mandragorele mediteraneene prezintă un contrast foarte important între tufă și rădăcina care este în formă de păstârnac, ramificată ca degetele unei mâini. Această plantă are în afara solului o prelungire a rădăcinii înaltă de circa treizeci de centimetri, cu un miros foarte puternic, încrețită, crestată complet de frunze de la 5 până la 50 centimetri lungime, asemănătoare oarecum cu frunzele tutunului. Este o erbacee perenă, cu rădăcini groase din care se extrage un suc tonic folosit în medicină.
În Biblie
Există două referiri la această plantă în scripturile ebraice (în limba ebraică דודאים (dûdã'im) înseamnă „planta dragostei”). Un număr de traduceri în diferite limbi folosesc exemplul latinei vulgare și folosesc mandragora ca plantă cu un înțeles propriu în Cartea Facerii și în Cântarea lui Solomon. Altele urmează exemplul Bibliei Luterane și oferă o traducere mult mai literală.
Note
- ^ (en) Ungricht S., Knapp S. and Press J.R., „A revision of the genus Mandragora”, dans Bull. Nat. Hist. Mus. London, vol. 28, no 1, 1988, p. 17-4
- ^ (fr) Jean-Loïc La Quellec, „La mandragore celle qui expulse”, dans Actes du séminaire d'ethnobotanique de Salagon, Les cahiers de Salagon 11, vol. 3, 2003-2004
- ^ Geneza 30:14-16
- ^ Cantarea_Cantarilor 7:13
Legături externe
Materiale media legate de Mandragoră la Wikimedia Commons- en Mandragora între florile sălbatice din Israel
- en Mandragora în Flora Chinei
- en Mandragora în NCBI Taxonomy Browser
