Tătăneasă
În acest articol vom explora Tătăneasă din diferite unghiuri și perspective. Tătăneasă este un subiect care a fost subiect de dezbatere și reflecție de-a lungul istoriei, generând opinii contradictorii și trezind interesul experților și fanilor deopotrivă. În acest sens, vom aprofunda în diversele dimensiuni ale Tătăneasă, analizând impactul său asupra societății, relevanța sa în domeniul academic, influența sa asupra culturii populare, printre alte aspecte. Prin această explorare, ne propunem să oferim o viziune cuprinzătoare despre Tătăneasă, aprofundând în sensul său, implicațiile sale și locul său în realitatea contemporană.
| Tătăneasă | |
|---|---|
| |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Plantae |
| (neclasificat): | Angiospermae |
| (neclasificat): | Eudicotidae |
| (neclasificat): | Asteridae |
| Ordin: | |
| Familie: | Boraginaceae |
| Gen: | Symphytum |
| Specie: | S. officinale |
| Nume binomial | |
| Symphytum officinale L. | |
| Sinonime | |
|
Consolida majoris | |
Modifică text  |
|
Tătăneasa sau iarba lui Tatin (Symphytum officinale) este o plantă medicinală din familia Boraginaceae.
Descriere
- Tătăneasa este o plantă ierboasă, păroasă, înaltă de 100–120 cm. Sub pământ are un rizom gros de pe care cresc rădăcini cărnoase - fusiforme.
Frunzele sunt lungi (maxim 25 cm), alterne, cu lățimea de 1–2 cm. În partea inferioară a tulpinii frunzele sunt oval-lanceolate. Florile sunt de culoare roșie-violacee, uneori roz-albă și sunt dispuse în cime unipare. Corola este gamopetală, tubulos-campanulată și se termină cu 5 dințișori recurbați. Tătăneasa înflorește în lunile mai-august.
Răspândire
Tătăneasa crește în locuri umede, prin lunci, la marginea apelor, uneori chiar pe lângă drumuri. Este răspândită din câmpie până în zona montană.
Utilizare
Se recoltează rădăcinile (Radix simphyte) și rizomul în martie-aprilie (câteodată în septembrie). Au gust amar fără miros. Conțin ulei volatil, mucilagii, alcaloizi, taninuri, alantoină, glicozide, substanțe minerale, acid litospermic (antigonadotrofic), zaharuri. Alantoina și mucilagiile au efecte cicatrizante în ulcerele gastroduodenale. Alantoina are efecte antitumorale. Extern se utilizează sub formă de compresie (cataplasmă). În stare proaspătă se utilizează în ulcerul varicos, hematoame, flebite, varice deschise, arsuri, hemoroizi, plăgi. Pulberea, infuzia, decoctul (2-3%) se folosesc în gută. Are efecte hemostatice, antidiareice, antiinflamatoare, astrigente, antidizenterice, expectorante și emoliente. Se folosește des în ceaiuri împreună cu cimbrul, podbalul și amăreala. În doze mari este periculoasă (alcaloizii pe care-i conține duc la paralizie), chiar cancerigenă.
Tătăneasa contine alcaloizi pirolizidinici, care sunt tumorigenici și hepatotoxici, putând produce cancer hepatic și alte afecțiuni ale ficatului. În SUA, în 2001 a fost interzisă comercializarea produselor din tătăneasă pentru uz intern.
Note
- ^ a b „en.wikipedia:Pyrrolizidine alkaloid”.
- ^ „en.wikipedia:Symphytum_officinale - Uses”.
- ^ a b „en.wikipedia:Comfrey - Medicinal_use”.
- ^ U.S. Food and Drug Administration, Center for Food Safety and Applied Nutrition (CFSAN). „Bad Bug Book: Handbook of Foodborne Pathogenic Microorganisms and Natural Toxins - Pyrrolizidine Alkaloids (pag. 242), 2012”.
Bibliografie
- Ion I. Băra, Petre Gh. Tarhon, Florin Floria - Plantele - izvor de sănătate, Chișinău, «Știința», 1993, pag. 62
Legături externe
Materiale media legate de tătăneasă la Wikimedia Commons
|
Vedeți: Indicații! |